SPERANŢA (2013)
Titlul original: Hope, Wish
Hope, cunoscut și sub numele de Wish, este un film sud-coreean din 2013 regizat de Lee Joon-ik, cuactorii Sol Kyung-gu, Uhm Ji-Won și Lee Re. A câștigat cel mai bun film la a 34-a editie a Premiilor Blue Dragon Film Awards.
„Nu poate fi uman să faci așa ceva unui copil, ci doar animalic”.
Sunt cuvintele prin care filmul sud-coreean „Hope” prezintă o realitate dură a zilelor noastre – violența și agresiunea sexuală asupra copiilor.
Im Speranța are opt ani. Este o fetiță cuminte, frumoasă, inteligentă și educată. Îi place să repare și să construiască diverse lucruri. Se uită la desenele animate cu Cocomong și lucrează foarte mult la matematică.
Tatăl ei, Dong-hoon, este muncitor într-o fabrică de prelucrare a metalelor, iar mama, Mi-hee, are un mic magazin de papetărie-băcănie.
Speranța se bucură de copilărie alături de părinții ei până într-o dimineață fatidică, când viața ei ia o întorsătură dramatică.
În drum spre școală, micuța Speranța întâlnește „un om rău”.
Este târâtă cu brutalitate într-un șantier din apropierea școlii, bătută cu cruzime, violată cu sălbăticie și abandonată plină de sânge.
Pentru cei care sunt sensibili, precizăm că nu este redat în film actul inuman al violului, însă impactul emoțional este destul de tulburător.
Urmările violului sunt dezastruoase pentru trupul firav al fetiței.
Are leziuni faciale severe, tăieturi și lacerații de la rect la colon. Trebuie să i se îndepărteze părți ale intestinului gros și subțire și este nevoie de atașarea unei pungi de colostomie. Totodată, prezintă tulburare de stres post-traumatic (PTSD) și viața ei atârnă de un fir de păr.
Va mai exista speranță pentru Speranța? Va fi prins vinovatul și pedepsit? Vom găsi răspunsurile vizionând filmul.(By George)
SURSA 1
„Nu poate fi uman să faci așa ceva unui copil, ci doar animalic”.
Sunt cuvintele prin care filmul sud-coreean „Hope” prezintă o realitate dură a zilelor noastre – violența și agresiunea sexuală asupra copiilor.
Im Speranța are opt ani. Este o fetiță cuminte, frumoasă, inteligentă și educată. Îi place să repare și să construiască diverse lucruri. Se uită la desenele animate cu Cocomong și lucrează foarte mult la matematică.
Tatăl ei, Dong-hoon, este muncitor într-o fabrică de prelucrare a metalelor, iar mama, Mi-hee, are un mic magazin de papetărie-băcănie.
Speranța se bucură de copilărie alături de părinții ei până într-o dimineață fatidică, când viața ei ia o întorsătură dramatică.
În drum spre școală, micuța Speranța întâlnește „un om rău”.
Este târâtă cu brutalitate într-un șantier din apropierea școlii, bătută cu cruzime, violată cu sălbăticie și abandonată plină de sânge.
Pentru cei care sunt sensibili, precizăm că nu este redat în film actul inuman al violului, însă impactul emoțional este destul de tulburător.
Urmările violului sunt dezastruoase pentru trupul firav al fetiței.
Are leziuni faciale severe, tăieturi și lacerații de la rect la colon. Trebuie să i se îndepărteze părți ale intestinului gros și subțire și este nevoie de atașarea unei pungi de colostomie. Totodată, prezintă tulburare de stres post-traumatic (PTSD) și viața ei atârnă de un fir de păr.
Va mai exista speranță pentru Speranța? Va fi prins vinovatul și pedepsit? Vom găsi răspunsurile vizionând filmul.
Mulțumesc pentru descriere. Nu cred ca pot sa-l urmaresc.In orice caz nu acum. Cred ca as innebuni la propriu sa vad un copil suferind…