ÎN FLĂCĂRI (2018)
Titlul original: Burning
Burning este un film de mister psihologic din Coreea de Sud din 2018 co-scris,
coprodus și regizat de Lee Chang-dong.
Bazat pe povestea scurtă „Barn Burning” din The Elephant Vanishing
de autorul Haruki Murakami, joacă Yoo Ah-in, Steven Yeun și Jeon Jong-seo.
SURSA 1
Un film excepțional,merită văzut iar Yoo Ah In a jucat magistral ,mai ales că este un actor la început de carieră.Mulțumesc pentru postare și munca depusă de echipa care s-a ocupat de acest proiect.
Yoo Ah Yn un actor extrem de talentat, a carui personaje interpretate de el ramin in memorie mult timp, actor care desi e tinar, nu este cu siguranta la inceput de cariera si care zic eu mai are multe de spus in aceasta meserie; sigur k am vazut si acest film, dar eu una am fost foarte impresionata de prestatia lui din Veteran. Am fost uluita de usurinta cu care a intrat atit de perfect in pielea acelui personaj grobian, atit de autentic apartinind unui anumit soi de „mostenitori” care ii regasim si pe la noi, fara educatie, drogati, mitocani, persoane fara pic de substanta. Va recomand, daca inca nu l ati vazut in acest film, sa o faceti..nu o sa regretati. de altfel spus, unul din actorii coreeni pe care il prefer si ii urmaresc cu interes cariera si filmele in care este prezent.
Bine zis.
Aici, Sorana, am de furcă cu comentariul, am promis să fie mic/scurt…
Este un film extrem de bun, așa cum ai scris. Un film complex prin personaje misterioase, perspective și percepții subtile despre privilegiul de clasă, moștenirile de familie, relațiile de familie, încredere, explorarea eu-lui, gelozia sexuală, justiție și răzbunare, toate livrate captivant și enigmatic în povestea unui triunghi amoros. Combustia nu e doar cea exterioară ci și cea interioară, mult mai intensă și distrugătoare. Cel mai captivant personaj, din punctul meu de vedere, este Hae-mi, în jurul ei orbitând cei doi bărbați, total opuși unul față de celălat, care nu o merită și au în comun un singur lucru: ambii sunt la limita sociopatiei. Jong-su îmi pare ca un adolescent în trup matur. Pentru mine, dialogul lui cu avocatul tatălui său este edificator în portretizarea tatălui și sugerativă pentru ”mostenirea genetică” a furiei, mândriei și încăpățânării sale.La polul opus este Ben (dialogul cu mama sa la telefon, în mașina condusă de Jong-su) ce moștenește gene sănătoase, etalează nonșalant bogăția, arată ridicol de bine, este carismatic, fin, aproape inabordabil. Deja avem o linie, o graniță, o demarcație între clase.
Jong-su și Hae-mi sunt asemănători prin educația lor rurală, 2 suflete rătăcitoare din cauza locului lor incert în aceasta lume împărțită intre cei săraci și cei privilegiați, între cei ce se zbat din greu pentru puțin și cei lacomi= flămânzi de foarte mult. Hae-mi este o femeie singură, încântătoae, visătoare și profundă, prinsă între mica și marea foame, a făcut o operație estetică, ia cursuri de pantomimă, are o pisică văzută doar de ea, dialogurile ei sunt directe, dar unele afirmații sunt îndoielnice, ea dovedindu-se o povestitoare talentată și mai aflăm că are și datorii mari de plătit. Dansurile ei sunt pitorești. La petrecerea organizată de Ben, unde Jong-su este un observator (într-o tăcere neputincioasă) a bogătașilor avizi de senzații tari -dar neinteresați de mica și marea ei foame (foame fizică, materială/emoțională, intelectuală, de libertate, de adevăr, dreptate etc). La petrecerea de la fermă, cu consum de băuturi și droguri, Hae-mi dansează pentru cei 2 bărbați, mișcările unduitoare, la bustul gol, în lumina apusului sunt taxate de Jong-su (el este capabil să arate inteligența sa emoțională dezarmantă) a cărui gelozie dă în punctul de fierbere, suferința lui este vizibilă (femeia dorită nu l-ar alege pe el în locul lui Ben). Este momentul în care Jong-su se întreabă ce fel de relație e între ei trei și ce se vrea de la el. Un moment crucial în care enigmaticul ”Gatsby” își dezvăluie nepăsarea (accentuează lipsa de empatie -nu a plâns niciodată), refulează la fiecare 2 luni prin arderea serelor părăsite, dezvăluiri ce luminează titlul filmului, perturbă echilibrul și schimbă registrul spre ceva amenințător, terifiant(”Nu există bine sau rău”, ”Doar morala naturii”). Remarcile lui Ben privind existența sa omniprezentă (e în Paju dar și în Banpo, e în lume, e peste tot în același timp) asemănându-se cu un zeu, referirea lui la legile naturii, privindu-le în profunzime realizăm că ele sunt legea capitalului și ale capitalismului. O altă limită in această lume este localizarea fermei- granița dintre comuniști și capitaliști, chiar dacă Jung-su nu face parte din lumea de dincolo, propaganda despre egalitate și libertate o aude mereu și clar și mai avem o încercare a regizorului, secvența în care, la televizor, apare știrea cu creșterea șomajului în rândul tinerilor după care apare cea despre faptul că Trump beneficiază încă de susținere chiar și după politicile sale privind ”The Mexican wall” și imigranții. E ca o pendulație între misterele mici și cele mari, de la micro la macro, la universalitate. Este o abordare regizorală fără compromisuri ce tratează universalitatea umanitâții noastre, a tuturor.
Dispariția misterioasă a lui Hae-mi este urmată de apariția unei pisici, dar este cu adevărat Boiler? Relațiile celor 2 bărbați se complică, devin tensionate, dorința lui Jong-su se transformă treptat în furie (rânjetul nepăsător al lui Ben menționându-i că ar fi fost gelos pentru prima oară când i-a spus Hae-mi că el (Jong-su) ar fi singura persoană în care Hae-mi ar avea încredere totală).
Dacă e să urmărim liniar, povestea pare simplă: cineva concluzionează că dispariția femeii dorite se datorează rivalului imbatabil, sub a cărui mască stă un criminal în serie(trofee păstrate in sertar, pisica care vine după ce este apelată cu numele Boiler, incendiator …) pe care îl pedepsește, caz închis! Dar nu putem face asta pentru că intreg filmul are o mulțime de mistere, de la construcția personajelor atât de enigmatice, cu fiecare detaliu sau experiențe redate de personaje, șarada poveștii se adâncește, semnificațiile devenind mai profunde. Dacă ne reamintim că Jong-su este la bază un scriitor în devenire, pentru care lumea este un mister, înțelegem de ce nu ar fi interesat să scrie despre tatăl său când el poate să-și scrie propria poveste, povestea pe care o trăia, citind printre rânduri. Lumea în care trăia Jong-su este lumea tinerilor care indiferent cât efort depun, existența lor este marcată de incertitudini, o lume instabilă, cu numeroase schimbări și a căror condiție socială nu știu cum și dacă o pot schimba în bine. Pentru el, Ben și lumea bogaților este o lume neînțeleasă, este o alternativă visată a proriei vieți. Jung-su devine personajul cel mai activ, mai neînduplecat, mai plin de furie.
Cei trei protagoniști sunt exponenții tinerilor de azi, filmul în sine este un mesaj pe care regizorul îl transmite atrăgând atenția asupra realității tinerilor nu prin identificarea lor ca fiind ceva sau altceva ci doar empatizează cu ceeace sunt ei.
Recomand citirea interviurilor pe care le-a dat regizorul însuși, eu mă înclin.
Mulțumiri, Sorana! Cu deosebită stimă!
Cer scuze pentru eventuale erori de scriere.
Mel dragă, nu mai promite nimic. Scrie cum poți și vrei tu. Îți mulțumesc frumos pentru comentariu!
Eu am văzut acest film în engleză. N-am știut că e și pe blog, aici. După un an și ceva, l-am revăzut. Și sunt convinsă că, dacă l-aș mai revedea cândva, tot voi mai găsi lucruri care să mă surprindă. Pentru mine este unul din cele mai bune filme văzute vreodată.
Să ai o săptămână minunată!
🙂
Eu vă mulțumesc!
Portofoliul vast pe care îl dețineți, adunat în atâția ani de muncă susținută, arată (titanica și) adevărata muncă de ambasadoriat al culturii asiatice, prin cea mai complexă artă- cea a cinematografiei.
Nu m-a mirat, ci m-a încântat lecturarea pe acest blog a unor comentarii (care purtau în ele semnele unei documentări temeinice), sau aprecieri obiective, emoțional pozitive ori provocatoare. ”Am stat departe” mult timp de a face comentarii datorită unor motive personale sau profesionale…
Vă felicit (!) și totodată cer iertare tuturor celor pe care i-am deranjat, fie din echipă sau vizitatori.
Cu deosebită stimă!