MONSTRU (2023)
Titlul original: MONSTER/ 怪物
Regia : Koreeda Hirokazu
Scenariul: Yuji Sakamoto
Genul serialului: Thriller, Drama, Familie
Data difuzării în Japonia: 17 mai 2023
Traducere, adaptare și editare QC: Sorana
Când tânărul ei fiu începe să se comporte ciudat, mama lui Minato simte că este ceva neregulă. Descoperind că de vină este un profesor, fuge la școală cerând să i se dea explicații. Dar în timp ce povestea se derulează prin ochii mamei, profesorului și copilului, adevărul iese treptat la iveală. (Sursa : Cinemagia)
Filmul a avut premiera mondială la cea de-a 76-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes din 17 mai 2023, unde a concurat pentru Palme d’Or și a fost distins cu premiul Queer Palm, precum și cu premiul pentru cel mai bun scenariu. Filmul a fost lansat în Japonia la 2 iunie 2023.
SURSA NETU –– SURSA OK –– SURSA UQ –– SURSA VK
Exceptional film! Multumesc!
Un film puțin mai comlicat datorită formei de prezentare prin stratificarea acțiunii din cele 3 perspective de redare a adevărului (în căutarea adevărului) și un titlu care ne induce în eroare făcându-ne să cercetăm întunericul ce-l înconjoară pe Minato (Cine este monstrul?). De fapt, abordarea lui Kore-eda și Sakamoto (efectul Rashomon- cum am aflat mai târziu de la un cinefil pătimaș) e una simplă și se restrânge la: cât de ușor cad oamenii victime la zvonuri, suspiciuni, batjocuri și manipulări, cum sunt blocați de/în prejudecăți și judecați iresponsabil de semenii lor. Dacă acțiunea filmului se petrece în modernitate, filmul ne indică că relațiile (socializarea)- între copii, între copii și adulți, între adulți- rămân neschimbate, societatea marginalizează pe oricine nu se încadrează în norme.
Ce-l face pe om să devină monstru?
Personajele se evidențiază ca fiind mai mult sau puțin complexe decât ne induce primul instinct/presupunerea manipulată de scenariu… Mama, pierde din vedere indicii, înșelată de mărturisirile fiului asistă la un spectacol comic-absurd cu d-l Hori, directoarea și alți profesori înclinându-se repetat, la unison, transmițând scuzele în politețea formală a formelor de învățământ japoneze. Am putut simți furia și uimirea față de aparenta maltratare a fiului ei și mușamalizarea din partea școlii. Directoarea școlii (un subiect sau o victimă ?) ea insăși subietul rumorilor, batjocurilor datorită unor evenimente personale, într-o scenă emoționantă, îl asigură pe Minato că ”fericirea este ceva ce poate avea oricine”. D-l Hori, profesorul ce frecventa barul cu însoțitoare, devine calea plauzibilă și răspunsul tentant pentru ce i se întâmplă lui Minato.* Yori,un copil plăpând, ținta bullyingului colegilor, maltratat verbal și fizic de tatăl său, se dovedește a fi un copil normal, maturizat înainte de vreme.
Povestea lui Minato, este povestea unui copil de 11 ani care, pe fondul modificărilor fizice și emoționale (vârsta pubertății) se confruntă cu descoperirea sentimentelor pentru colegul său Yori. Este un copil confuz, plutind în derivă și atribuindu-și defecte(atribute) expuse/inoculate de adulți, persecutat de colegi, încearcă să se înțeleagă, să afle care îi este locul și dacă relația lui cu Yori are dreptul la fericire.
Cine este monstrul?- cruzimea verbală și fizică (fie subtilă sau țintită) față de cei ce nu se încadrează în normele standardizate social, codul heteronormativ al societății limitată de prejudecăți…
Un film excepțional, demn de premiile câștigate.
Alături de scuzele pentru eventuale erori de scriere, vă mulțumesc pentru aducerea filmului aici, pentru munca grea pe care ați depus-o!
Cu deosebită stimă!
Dragă Mel,
Frumos mesaj! L-am citit de două ori. Eu încă mai văd fața mamei, plină de furie, frustrare, neputință….
Te rog să mă ierți, dar am șters o singură frază din comentariul tău, legată de dl Hori. Pentru mine, ceea ce ai relatat tu în acea frază a fost o surpriză și mi-ar plăcea ca și cei care vor viziona filmul să o aibă. Te rog sa nu te superi! (Am pus un * acolo de unde am șters-o).
Și eu mi-am pus întrebarea cine e monstrul. Pentru mine Monstrul a fost totul, acea realitate în care actorii au făcut un joc absolut remarcabil.
Îți mulțumesc pentru acest frumos comentariu (știu că Doru se va simți iarăși răsfățat) și să ne revedem cu bine la următorul film (am în plan unul thailandez).
Seară bună să ai! Eu mă întorc la tradus….
Un film extraordinar!Finalul arata 2 concluzii:*. Fiecare interpreteaza cum vrea.
Dragă Jasmy,
Mă bucur mult că ți-a plăcut filmul. Te rog să nu te superi că am cenzurat puțin din comentariu. Eu personal cunosc 5 persoane care nu au văzut filmul.
Și n-aș vrea ca ele să știe deja finalul.
Îți mulțumesc frumos pentru comentariul lăsat și sper să îți placă și filmul pe care îl voi posta cândva săptămâna asta.
Noapte bună, Jasmy!
Sorana, doar dacă ești de acord publici acest răspuns, acesta nu are o importanță atât de mare pentru mine:
Știu la ce te referi, însă, din punctul meu de vedere, cei ce vehiculează a doua versiune ( the black version) uită replica mamei (și ”încalcă munca” scenaristului): nu poți renaște dacă ești viu, adaug replica: ”Nu a fost nevoie să renaștem!” ei s-au ”născut” a doua oară prin traversarea tunelului salvator și nu au întâmpinat alte obstacole/interdicții (poarta cu indicatorul la terminarea căii ferate) rezultând faptul că relația lor are dreptul la fericire ( adulții au fost martorii nevinovăției: ”-Minato, nu ai greșit cu nimic!”).
Cu deosebită stimă!
Dragă Mel,
Textul scris de Jasmy a fost următorul: „Finalul arată 2 concluzii: ori au supraviețuit și au acceptat relația dintre ei, ori de fapt au murit.”
Vise în culori să aveți cu toții!
🙂
Multumiri!
„- Puteti sa raspundeti la intrebarea mea?
– Despre faptul ca suntem sau nu oameni?
(…)
-Suntem oameni.”
Tocmai terminasem de vazut filmul, cand am vazut postate comentariile voastre, Mel si al Soranei. Va multumesc! Le-am citit si recitit si, dupa o pauza, am reluat vizionarea filmului, micsorand calitatea imaginii si viteza de redare…
Am revazut toate indiciile, replicile ce aduceau cu sine semne de intrebare, am revazut toate mimicile personajelor, trecand din nou prin starile de furie, indignare, uimire, apoi, la schmbarea perspectivei, din nou la furie, indignare si uimire pana la final.
Zvonurile sunt impartasite cu maxima incantare de personaje secundare (ce par ca detin adevarul suprem), situatii fara logica rationala, perceptii si interpretari eronate a evenimentelor, bullying, agresiuni verbale si fizice, ignoranta, minciuni, presiuni, homofobie etc (risc repetitia celor scrise in comentariile de mai sus) ce duc la traume psihice si fizice, la tentative de suicid.
Atat Minato cat si Yori se percep ca pe niste monstrii.
Cel mai clar indiciu de persecutie homofobica e scena in care un coleg de scoala striga in urma mamei lui Minato : „Paznicul Anghilei”.
Nu doar mama pierde indicii, d-l Hori de asemenea a avut indicii clare pe care, cu buna stiinta, le-a omis.
Situatia in care se afla Minato si Yori se datoreaza adultilor, iar rezolvarea depinde tot de ei, reusesc sa ii salveze?
„Cine este monstrul?” intreaba si Minato si Yori, ne intrebam si noi…
Avertizarea d-lui Hori, de catre celalalt profesor referitor la pozitia parintilor(„Ar fi bine sa ai grija, ei sunt mult mai problematici decat copii lor… Sunt niste monstri. Profesorii sunt rastigniti”), coroborat cu imaginea lui purtand un singur adidas pe acoperisul scolii este ca un deja-vu al disperarii lui Mito (deschide din mers portiera masinii mamei si sare).
Scena discutiei d-lui Hori cu tatal lui Yori in care acesta isi descrie fiul ca pe o pacoste („el e un monstru, creierul lui nu e creier uman este un creier de porc, de aceea am de gand sa-l transform in om”) este revelatoare,e cheia ce deschide usa raspunsurilor salvatoare, din nefericire depozitia parintelui este ignorata de cadrul didactic.
Suntem oameni? Am putea scrie pagini intregi comentand acest film, atat de bogat este!
Actorii maturi au contribuit prin profesionalism, copii actori sunt geniali, scenariul si regia colosale, muzica si scenografia in concordanta absoluta.
Multumesc mult Sorana, chiar ma simt rasfatat! 🙂
De ce am senzația că ai crescut peste noapte?! (Well done, my fellow commenter! 🙂 Și eu care mă simțeam inconfortabil, spunându-mi-se deseori că ”scriu/ vorbesc prea mult”. 🙂 )
Mulțumesc, Sorana și întregii echipe a blogului penru munca susținută!
Cu deosebită stimă!
Doru, Mel,
Dacă nu l-ați văzut încă, vă recomand și filmul coreean Burning (În flăcări – așa îl găsiți pe blog). Chiar și după a doua vizionare, eu încă mai am întrebări la care nu am găsit răspunsul. Este un film poate la fel de interesant, dacă nu chiar mai interesant decât acesta.
Doru, îți mulțumesc pentru comentariul minunat. Să spun mai multe, decât ați spus voi doi, ar fi inutil. Este, într-adevăr, un film grozav!
Zile frumoase să aveți!
Mulțumesc pentru recomandare!
Pentru mine, datorită faptului că sunt mai atașat de copii și de fascinanta lor lume, subiectiv*, valorizez mai mult ”Monstru”. Dacă am timp, voi revedea filmul recomandat pentru a scrie un mic 🙂 comentariu.
Mulțumesc! Cu deosebită stimă!