ADDICTED-CAPITOLELE 205_206

CAPITOLUL 205

Abordări privind absolvirea studiilor

Abia după vacanța de 1 Mai, Bai Luo Yin și Gu Hai s-au întors la școală.

În acel moment, atmosfera din clasă era deja învăluită de un strat de fum și flăcări, ca și cum s-ar fi purtat un război puternic. Fetele egocentrice și vanitoase de odinioară participau acum la ore cu părul nearanjat și ținutele neîngrijite, în timp ce toți elevii băieți gălăgioși care stăteau în rândul din spate deveniseră complet cuminți. Chiar și elevii care se aplecaseră pe băncile lor și dormiseră pe tot parcursul anului stăteau acum cu talia și spatele destul de drept……

De aceea, când Gu Hai și Bai Luo Yin au intrat ușor în clasă, au fost imediat considerați diferiți, chiar ciudați. „Huh… nu v-ați mutat deja în străinătate?” a întrebat You Qi în timp ce îl privea cu uimire pe Bai Luo Yin.

Colțurile buzelor lui Bai Luo Yin s-au tras înapoi: „Mutat în străinătate? Cine ți-a spus că m-am mutat în străinătate?”.

„Yang Meng.”

„Chiar crezi cuvintele lui?”

„Atunci, unde ai fost în tot acest timp?” a întrebat You Qi.

În loc să răspundă, deoarece nici el nu credea că era un lucru bun, Bai Luo Yin nu a avut altă soluție decât să devieze subiectul.

„Oh, da, am auzit că ai participat la un interviu organizat de Academia de Film din Beijing. Cum a fost?”

„Am trecut.” You Qi a răspuns cu dezinvoltură: „Aștept doar să dau examenul cultural.”

Privindu-l, o expresie veselă s-a răspândit pe fața lui Bai Luo Yin: „Frumos! Am auzit că examenele pentru a intra la Academia de Film din Beijing sunt mai grele decât la Universitatea Qinghua. Cum ai reușit să îl treci? Nu trebuie să ai relații și să cheltuiești o mulțime de bani?”

„Și eu sunt destul de confuz. M-am dus acolo doar ca să încerc, deoarece nu e nimic rău în a încerca, știi? Sincer, nu mă așteptam să trec deloc. Dar, în timpul primului examen, un profesor s-a interesat cumva de mine și a ținut legătura cu mine de atunci. M-a pregătit chiar și pe gratis. Când au fost anunțate rezultatele celui de-al doilea examen, nici măcar nu m-am dus să mă uit. Profesorul a fost cel care m-a sunat și m-a informat. La acea vreme, încă nu-mi venea să cred. Abia la al treilea examen am început să mă pregătesc cum trebuie. Chiar dacă nu aveam prea multe așteptări, am reușit să îl trec. Ca să îți spun adevărul, acesta este un rezultat destul de neașteptat pentru mine.”

Văzând înfățișarea lui You Qi explodând de viață în timp ce-și spunea povestea, Bai Luo Yin s-a simțit sincer fericit pentru el.

„Nu uita să-mi dai un autograf în ziua absolvirii. În cazul în care vei deveni popular într-o zi, îl pot vinde pentru o sumă decentă de bani.”

You Qi a râs răutăcios: „Nu o spune așa. Vom păstra legătura chiar și în viitor. De asemenea, chiar dacă voi deveni o celebritate, nu voi fi un snob arogant și nu voi uita de voi.” Doar o secundă mai târziu, a scos un șervețel și și-a suflat nasul.

Bai Luo Yin s-a uitat la You Qi cu îngrijorare: „Sunt foarte îngrijorat că, atunci când vei fi pe scenă, mucii îți vor curge chiar înainte de a termina de cântat un cântec.”

„Poți să nu te mai folosești de asta ca să râzi de mine tot timpul?”

Bai Luo Yin a zâmbit pur și simplu fără să mai spună nimic.

Ca și cum și-ar fi amintit ceva, You Qi a apucat brusc mâna lui Bai Luo Yin cu o privire de urgență colorându-i fața.

„Yin Zi, trebuie să mă ajuți. Cunoștințele mele de cultură generală sunt teribile! Chiar dacă am trecut interviul, dacă voi fi eliminat pentru că nu am reușit să trec asta, ar fi o pierdere! Având în vedere că mai este ceva timp până la începerea examenelor pentru facultate, ar trebui să mă meditezi.”

„Bine.” Bai Luo Yin a răspuns rapid și încântat.

You Qi încă mai avea de gând să exprime un singur cuvânt de recunoștință când a simțit brusc o explozie intensă de durere care i-a secerat dosul mâinii. Cineva luase un șurub de pe biroul școlii și îl aruncase direct spre mâinile strâns unite a lui Bai Luo Yin și You Qi. Ținta lui era precisă și nemiloasă, nimerind la fix. În doar câteva secunde, dosul mâinii lui You Qi, care fusese lovit, a căpătat o culoare roșie urâtă.

Privirea întunecată și înghețată a lui Bai Luo Yin s-a îndreptat spre persoana din spatele său.

De data aceasta, You Qi a luat inițiativa de a vorbi primul: „Oh, da, Gu Hai. Este ceva pentru care voiam să-ți mulțumesc! La câteva zile după ce am fost bătut, m-am dus la interviu cu nasul însângerat și fața umflată. În mod surprinzător, profesorul care m-a intervievat a spus că imaginea mea avea un fel unic de frumusețe deteriorată. Nu numai că aspectul meu plin de vânătăi m-a făcut să ies în evidență printre ceilalți candidați, dar i-a lăsat o impresie profundă și examinatorului șef.”

Colțul buzelor lui Gu Hai s-a tras într-o curbă: „Atunci, o să te mai lovesc de câteva ori. Poate că mâine vei primi un rol de actriță într-un film.”

Când clasele s-au terminat la sfârșitul zilei, Gu Hai a fost chemat fără preaviz în biroul unui profesor. Bai Luo Yin a stat în fața porții școlii și a așteptat cu răbdare ca Gu Hai să se întoarcă. În timp ce continua să aștepte ca Gu Hai să iasă, Bai Luo Yin s-a așezat pe balustrada din fața școlii și a fumat o țigară. O clipă mai târziu, Gu Hai s-a îndreptat spre el și i-a smuls din mâini țigara pe jumătate fumată. A pus țigara în gură și a tras câteva guri adânci înainte de a i-o înapoia lui Bai Luo Yin.

În acea dimineață, cei doi au mers cu bicicleta la școală, așa cum făceau de obicei. Trecuse mult timp de când nu mai simțiseră un astfel de sentiment special și nostalgic. Bai Luo Yin stătea în picioare pe cadrul scaunului din spate, în timp ce mâinile sale se sprijineau ferm pe umerii lați ai lui Gu Hai. Privea strada din fața ochilor săi și a văzut cum aceasta se micșora treptat și devenea mai scurtă.

„Îți mai aduci aminte? Pe atunci, când abia ne cunoșteam, stăteai mereu cu spatele în timp ce mergeam pe această bicicletă.”

Cum ar fi putut Bai Luo Yin să uite? În acea vreme, fiecare bucățică din Gu Hai era o adevărată pacoste pentru el. Acum, când se gândea la asta, încă se simțea puțin confuz. Era evident că Gu Hai era dușmanul său de moarte, așa că cum ar fi fost posibil ca relația lor ostilă să se transforme într-una atât de afectuoasă cum era acum? Dacă Bai Luo Yin ar putea să se întoarcă în timp, la cum stăteau lucrurile înainte, și să examineze îndeaproape tot ce se întâmpla acum, cu siguranță ar fi complet confuz de propriile acțiuni. Poate că, într-adevăr, lumea s-a întors cu susul în jos.

Uneori, lucrul la care ne așteptăm cel mai puțin să ni se întâmple, se va întâmpla, dimpotrivă, cu adevărat.

„Spune-mi, cât timp crezi că vom mai putea merge cu bicicleta asta?” a întrebat deodată Bai Luo Yin.

Gu Hai a aruncat o privire în jos și s-a uitat cu atenție la bicicletă înainte de a răspunde: „Această bicicletă ar trebui să fie destul de rezistentă. Singurul lucru este că lanțul este un pic ruginit. După ce ajungem acasă, voi pune puțin ulei pe el și va fi ca nou! Cel puțin, vom mai putea merge cu ea încă doi ani.”

„Cine a spus că vorbesc despre chestia asta?” O atmosferă melancolică a înconjurat forma lui Bai Luo Yin în timp ce se uita la spatele lui Gu Hai. În vocea lui se simțea o urmă de melancolie și trepidație în timp ce vorbea: „Ceea ce vreau să spun este: cât timp mai putem merge împreună pe această bicicletă? Doar noi doi… împreună.”

„Atât cât vrei tu.” Gu Hai a răspuns fericit în timp ce s-a  întors pentru a-i arunca o privire caldă lui Bai Luo Yin. „Dacă ești dispus, după ce intrăm la universitate, pot să te duc în continuare acolo și apoi să te iau cu această bicicletă. Acum că am convenit în prealabil, cu siguranță nu poți rămâne în campus. Vom locui în continuare împreună acasă. Chiar dacă e un pic cam departe, nu ar trebui să fie o problemă. În plus, studenții universitari au mult mai mult timp liber, așa că vom avea și noi mult timp pentru a fi pe drum.”

Imaginația este întotdeauna frumoasă.

Cu toate acestea, în mijlocul acestor sentimente minunate, Bai Luo Yin a putut simți vag că mai erau doar vreo 20 de zile în care mai puteau merge cu bicicleta pe drum în felul acesta.

Cu trei zile înainte de începerea examenelor universitare, elevilor li s-a dat liber.

Profitând de cele două zile de pauză, Bai Luo Yin a decis să se întoarcă acasă. Acest lucru a fost făcut pentru ca familia sa să fie liniștită înainte de începerea examenelor.

În timp ce pleca, l-a întâlnit pe Yang Meng la intrarea în școală. Îndreptându-se oricum în aceeași direcție, au decis să se meargă împreună.

„Oh, da! Nu te-am întrebat încă. Care a fost obiectivul tău pe care l-ai completat formularul de înscriere?”

„Nici să nu pomenești de asta.” Fața lui Yang Meng a căzut în jos: „Mi-am făcut griji de moarte doar gândindu-mă la asta.”

Bai Luo Yin i-a aruncat lui Yang Meng o privire întrebătoare: „Ce s-a întâmplat? Țelul tău este prea mare?”

„Tatăl meu m-a obligat să urmez o academie militară. A spus că de generații întregi familia noastră tot nu a produs un soldat. El speră că pot aduce onoare strămoșilor noștri și a mai adăugat cu tărie că salariul unui soldat este destul de bun. După absolvire, vom fi repartizați imediat la postul respectiv. Știi deja că nu pot să mă împotrivesc lui. În acel moment, nu am putut decât să strâng din dinți și să aplic la acea academie înaintea celorlalți. Nu mă ajută nici faptul că toate cursurile sunt avansate.”

Auzind aceste cuvinte, Bai Luo Yin s-a amuzat și a izbucnit în râs: „La ce se gândește tatăl tău?”

„De unde să știu eu? Odată ce are o idee în minte, se va ține cu perseverență de ea.” Yang Meng nu a putut decât să ofteze adânc, gândindu-se la propria situație dificilă: „Ce ar trebui să fac dacă voi fi într-adevăr acceptat, ei? Acum sunt speriat în fiecare zi doar gândindu-mă la asta.”

„Nu-ți fie frică!” Bai Luo Yin l-a bătut pe Yang Meng pe ceafă: „Nu-ți face griji. Cu siguranță nu vei trece examenul militar!”

După aceea, cei doi au mers în tăcere o vreme înainte ca Yang Meng să se întoarcă brusc și să întrebe: „Yin Zi, unde anume ai fost plecat acum ceva timp?”

De data aceasta, Bai Luo Yin a rămas fără cuvinte.

„Yin Zi, să nu-mi spui că nu mă mai consideri prietenul tău apropiat?”. Yang Meng a întrebat curios.

Bai Luo Yin a respirat greu în timp ce îl strângea și mai tare de umăr pe Yang Meng.

„Ca să-ți spun adevărul, după atâția ani, tu ești singura persoană pe care am considerat-o cu adevărat ca fiind prietenul meu cel mai apropiat. A folosi „prieten apropiat” pentru a descrie prietenia noastră este puțin ciudat, deoarece întotdeauna m-am gândit la tine ca la o familie. Dar chiar și tu știi, de asemenea, că unele lucruri este mai bine să rămână nespuse chiar și pentru cei mai apropiați oameni. Pentru că țin la tine, mi-e teamă să nu te rănesc.”

„Nu contează, chiar dacă nu mă consideri prietenul tău apropiat.” Yang Meng a bătut vesel umărul lui Bai Luo Yin: „Putem fi și surori apropiate. Nu voi avea nicio problemă cu asta.”
Bai Luo Yin: „……yeah, nu spune asta. Dacă te-ai înscrie acum la examenul pentru forțele armate feminine, poate chiar vei trece.”

Yang Meng a sărit pe spatele lui Bai Luo Yin și i-a dat o palmă zdravănă.

Cei doi s-au despărțit la intrarea pe o alee. Yang Meng s-a întors și a intrat primul pe alee, în timp ce Bai Luo Yin a mai făcut câțiva pași înainte de a se întoarce pe o altă alee. Acum, acești doi prieteni apropiați erau despărțiți doar de o alee, plină de case joase. În timp ce Bai Luo Yin mergea în tăcere, a auzit deodată strigătele lui Yang Meng răsunând în aer dinspre cealaltă alee.

„Yin Zi, tu ești idolul meu. În viața mea, tu vei fi mereu modelul meu. Orice ai face, te voi susține mereu!!!”

Ascultând mărturisirea sinceră a lui Yang Meng, colțul ochilor lui Bai Luo Yin a fost întunecat de lacrimi nevărsate.

–

Gu Hai era singur acasă când a auzit o bătaie slabă la ușă. În doar câteva secunde, a deschis ușa și a fost întâmpinat de expresia severă a lui Gu Yang. Când Gu Yang a intrat și a observat că Bai Luo Yin nu era acasă, uimirea i-a umplut imediat ochii.

„Ce rar! Ești singur aici?”

„Da.” Gu Hai l-a privit cu descurajare: „S-a dus acasă”.

Fără să se gândească prea mult la asta, Gu Yang a întrebat cu nonșalanță: „Ai mâncat?”.

„Am mâncat, dar nu prea mult”.

Gu Yang i-a aruncat lui Gu Hai o privire glacială: „Lasă-mă să te întreb ceva.”

„Dă-i drumul.” Gu Hai și-a aprins o țigară.

„Trăiești doar pentru el?”

Bule de fum au ieșit liber din gura lui Gu Hai. Privirea lui ascuțită era plină de încredere și determinare. Nici cel mai mic semn de batjocură nu se putea vedea în timp ce răspundea cu onestitate: „Nu trăiesc doar pentru el, ci și pentru mine.”

„Ai măcar propria ta perspectivă asupra vieții? Principiile tale?” a întrebat Gu Yang.

Gu Hai a rânjit cu amărăciune: „De când ai început să vorbești ca Gu Wei Ting?”

„Nu fac decât să pun la îndoială meritul cuvintelor tale”. Gu Yang și-a îngustat ochii în timp ce a continuat să se uite la Gu Hai. „Nu văd nici cel mai mic indiciu că ți-ai plănuit propria viață.”

„A planifica în avans pentru el este același lucru cu a planifica pentru mine însumi.”

Un zâmbet superficial a apărut pe fața lui Gu Yang: „Ești deja incurabil, șef de sat Gu.”

„Voi fi întotdeauna mai bun decât o persoană insensibilă ca tine, laș fără caracter.” Gu Hai a îndepărtat ușor scrumul de țigară.

Fața lui Gu Yang și-a recăpătat aspectul sever de dinainte: „Nu sunt aici ca să glumesc cu tine. Universitatea pe care o frecventez acum are o filială în Hong Kong. Intenționez să-mi continui și să-mi termin studiile acolo. După absolvire, probabil că voi rămâne acolo pentru o vreme pentru a-mi extinde cariera. De aceea vreau să vă întreb dacă ai vreun plan de a merge în Hong Kong?”.

„Nu.” Gu Hai a răspuns rapid, fără nicio ezitare: „Nu îl voi lăsa niciodată pe Yin Zi singur în Beijing.”

„Nu este necesar ca voi doi să fiți împreună în timp ce studiați.” Gu Yang a fost foarte obiectiv în formularea sa: „Cât timp voi doi vă puteți menține relația… sau sentimentele, asta nu poate fi măsurată prin cantitatea de timp pe care o petreceți împreună. Dacă chiar vrei să acționezi în conformitate cu convențiile sociale și să te înscrii la cele două universități la care ai aplicat, aș vrea să-ți dau un sfat: nu-ți pierde timpul. Dacă ceea ce îți dorești este o diplomă, pot să modific sistemul și să ți-o ofer chiar acum.”

„Gu Yang, nu te aștepta să mă bazez pe tine pentru orice doar pentru că am luat niște bani de la tine. Suma de bani pe care mi-ai dat-o, mi-o amintesc foarte clar. Nu va trece mult timp până când îți voi da fiecare bănuț înapoi. Să nu crezi că mă poți lega sau controla folosindu-te de orice fel de afecțiune familială sau de avere. Calea pe care o voi urma va fi pavată doar de mine, Gu Hai, singur, nu pe cea pe care voi vreți să o pavați pentru mine.”

***

CAPITOLUL 206

Intenția sexuală a fratelui Gu

A doua zi după ce toate examenele de admitere la universitate s-au încheiat, studenții au organizat spontan un banchet de mulțumire pentru profesorii lor.

În timpul banchetului, profesorii și studenții și-au deschis inimile unul altuia pentru prima dată. Pe măsură ce conversația a continuat, cuvintele unei profesoare de matematică au fost cele care au lăsat o impresie foarte profundă în mintea lui Bai Luo Yin, atât de profundă încât acesta s-a simțit emoționat de ele.

Cuvintele ei, deși simple, au rezonat în el: „Bai Luo Yin, de fiecare dată când te vedeam dormind la orele mele, chiar îmi părea foarte rău pentru tine. Când vei începe universitatea, te rog să nu mai stai treaz toată noaptea. Asigură-te că te odihnești din belșug și dormi cât de mult poți.”

La acest banchet, Bai Luo Yin a văzut-o și pe Luo Xiao Yu. Deși nu o mai văzuse de aproape un an, era încă foarte frumoasă și elegantă. Deloc surprinzător, ea radia cu și mai multă alură feminină, mai mult decât atunci când el a intrat pentru prima dată în clasa ei, cu atâția ani în urmă. Și-a adus fiica cu ea, care îi semăna destul de mult. Avea o pereche de ochi frumoși, întunecați, mari, rotunzi și inteligenți care priveau în permanență lucrurile din jur. În doar o secundă după ce a fost prezentată tuturor, drăgălășenia ei a fost atât de evidentă încât toți elevii se înghesuiau (aproape că se luptau, de fapt) pentru a le veni rândul să o țină în brațe.

Cu un zâmbet cald și blând, Bai Luo Yin s-a îndreptat spre Luo Xiao Yu: „Laoshi, atunci când ți-am vorbit, cuvintele mele au fost puțin exagerate. Te rog să nu le iei la inimă”.

„Uite ce spui, ce fel de profesori le poartă pică elevilor lor?”

Auzind aceste cuvinte, Bai Luo Yin a simțit o ușurare, în timp ce a scos din buzunar o mică cutie pătrată și i-a dat-o lui Luo Xiao Yu.

„Laoshi, asta este pentru tine.”

Fața lui Luo Xiao Yu a strălucit plăcut surprinsă: „Pentru mine?”

„Da, înăuntru este o oglindă. Ori de câte ori te simți deprimată sau nu ești bine dispusă, aruncă o privire… în oglindă și nu vei mai găsi niciun motiv să fii supărată.”

Luo Xiao Yu a râs până când fața ei s-a înroșit într-o nuanță frumoasă.

Acest banchet de mulțumire pentru profesori este, de asemenea, considerat a fi o cină de adio pentru elevi. Pe lângă oferirea de cadouri profesorilor, elevii au oferit cadouri și prietenilor lor buni..

Dintre studenții prezenți, You Qi a fost fără îndoială cea mai popular și a primit majoritatea cadourilor. De fiecare dată când o fată venea la el pentru a-i oferi un cadou, ceilalți elevi – bărbați desigur, geloși – îl pedepseau punându-l să bea un pahar de băutură. În consecință, înainte de prima jumătate a banchetului, You Qi băuse deja prea mult.

Bai Luo Yin a stat tot timpul lângă You Qi. Profitând de timpul în care Gu Hai era la toaletă, a scos ceva din geanta sa și i-a dat lui You Qi.

„După ce am reflectat mult timp, chiar nu m-am putut gândi la nimic ce să-ți aduc, așa că am citit câteva remedii pentru sinuzita cronică. Am urmat câteva reguli de la un vechi medic de medicină tradițională chineză pentru a le face pe acestea. Sunt trei tratamente în total aici. Folosește-le o vreme și dacă nu sunt eficiente, fiecare dolar îți va fi rambursat.”

Nu este clar care cuvinte l-au atins emoțional pe You Qi, dar cu toate acestea, You Qi a fost în pragul lacrimilor după ce le-a auzit.

„Yin Zi, de fapt, eu……”

Bai Luo Yin l-a întrerupt: „Este în regulă. Nu trebuie să mai spui nimic altceva. Înțeleg.”

După ce a spus acest lucru, i-a dat lui You Qi o îmbrățișare strânsă și prietenoasă.

„Yin Zi, de fapt și eu ți-am luat un cadou, dar mi-e prea rușine să ți-l dau în fața atâtor oameni. L-am lăsat la recepția hotelului. Dacă îl vrei, poți merge să-l iei după ce se termină banchetul. Dar, dacă nu-l vrei, atunci aruncă-l. Oricum, nu e ceva care să valoreze prea mulți bani.”

Cu un zâmbet strâmb, pumnul greu al lui Bai Luo Yin l-a lovit de câteva ori în spatele pe You Qi.

„De fapt, întotdeauna am vrut să-ți spun asta, ești cel mai chipeș bărbat pe care l-am văzut în viața mea.”

În acel moment exact, Gu Hai tocmai ieșise din baie. Când a auzit aceste cuvinte, aproape că s-a împiedicat și a căzut în cap.

Chiar înainte ca banchetul să se termine, Gu Hai a primit un apel urgent de la Sung Jingwei care îi dădea instrucțiuni să se grăbească la bază. Fără nicio altă opțiune, a plecat fără să vrea înaintea tuturor celorlalți, în timp ce restul grupului de elevi a continuat să petreacă.

După aceea, gălăgia zgomotoasă a durat până puțin după ora nouă înainte ca elevii să înceapă în cele din urmă să plece acasă, unul câte unul. Bai Luo Yin s-a dus singur la recepție și și-a explicat scopul, iar recepționerul i-a dat un pachet imens.

În momentul în care Bai Luo Yin a deschis pachetul și a văzut ce era înăuntru, ochii i s-au încins imediat cu lacrimi care încercau să se rețină. You Qi îi dăruise un set de plăpumi.

Când Bai Luo Yin a ieșit din hotel, l-a sunat rapid pe Gu Hai, dar nu i-a răspuns nimeni. Deși ar fi vrut ca Gu Hai să fie aici pentru a se putea îndrepta împreună spre casă, nu a avut de ales decât să ia un taxi singur.

Când Bai Luo Yin a ajuns în fața casei sale, a observat că ușa era deschisă chiar în momentul în care se pregătea să o deschidă cu cheile. Fără să stea prea mult pe gânduri, a intrat direct înăuntru și l-a văzut pe Gu Hai în dormitor căutând cu seriozitate ceva prin dulap. Era atât de concentrat încât nici măcar nu a detectat o altă prezență în cameră.

Neprimind nicio reacție, Bai Luo Yin l-a lovit direct în fund pe Gu Hai: „De ce naiba nu ai răspuns la telefon?”.

A existat un moment de tăcere înainte ca această persoană să se întoarcă. Și, ca un magician în procesul de a invoca un truc, fața sa s-a transformat într-una gravă și severă.

„Gu Yang……” Bai Luo Yin a rămas uimit.

Gu Yang s-a uitat direct la Bai Luo Yin cu o expresie destul de irascibilă, dar amuzată: „Cum vom rezolva această lovitură?”

Nefiind genul care să se lase descurajat, Bai Luo Yin a reușit cu istețime să găsească un motiv pentru a-și justifica acțiunea: „De ce porți hainele lui Gu Hai?”

Un zâmbet rece și arogant a țâșnit din colțul buzelor lui Gu Yang: „Nu este potrivit să port hainele mele atunci când trebuie să fac lucruri care mă fac să transpir.”

Astăzi, starea de spirit a lui Bai Luo Yin a fluctuat destul de mult și, adăugat la faptul că a băut câteva pahare, era firesc să devină agitat de îndată ce a auzit aceste cuvinte. L-a apucat imediat pe Gu Yang de guler și a încercat să-i smulgă hainele de pe el: „Dă-le dracului jos acum!”

„Hehe……” Gu Yang a râs diabolic: „Îți pare rău că îi distrug hainele? Ești destul de protector!”

Ignorând încercarea lui Gu Yang de a-l ridiculiza efectiv, Bai Luo Yin era hotărâtă să îi smulgă hainele lui Gu Hai de pe Gu Yang. În curând, cei doi au intrat într-un duel. Deși Gu Yang a continuat să îi acorde lui Bai Luo Yin o marjă de manevră, Bai Luo Yin nu a fost dispus să îi ierte acțiunea sa indisciplinată și disprețuitoare. Nu era clar dacă Gu Yang a făcut-o intenționat sau nu, dar când Bai Luo Yin și-a pierdut apărarea doar pentru o simplă secundă, Gu Yang a profitat de această ocazie perfectă și l-a împins cu forța pe pat.

Chiar și atunci când era la pământ, strânsoarea fermă a lui Bai Luo Yin a continuat să tragă de gulerul lui Gu Yang până în punctul în care o mare parte din el s-a deschis larg.

Deoarece Bai Luo Yin nu are nici măcar un gram de dorință sexuală față de Gu Yang, a fost complet imun la această expunere neintenționată. Cu toate acestea, Gu Yang a gândit altfel.

„Bai Luo Yin, nu este un obicei bun să folosești forța brută pentru a rezolva o ceartă. Cu puțin timp în urmă, mi-ai molestat fundul dându-i o lovitură puternică. Nici măcar nu am rezolvat asta cu tine încă. Acum, încerci să-mi smulgi hainele. Spune-mi, cum ar trebui să rezolv aceste două probleme cu tine?”

Mistuit de furie și resentimente, Bai Luo Yin a întins mâna și l-a strangulat pe Gu Yang de gât în încercarea de a se elibera, dar fără succes.

Ochii lui Gu Yang s-au lărgit ușor, în timp ce o străfulgerare de lumină s-a conturat în pupilele sale: „Bai Luo Yin, eu nu sunt Gu Hai. Fundul meu nu este pentru ca tu să mă lovești când vrei”.

Acestea fiind spuse, a tras imediat de pantalonii lui Bai Luo Yin. Deoarece a folosit prea multă forță, pantalonii s-au rupt și sunetul țesăturii care se rupea a curs haotic în urechile lui Bai Luo Yin. Bai Luo Yin a răcnit imediat cu furie și ochii injectați de sânge: „Gu Yang, dă-te naibii de pe mine și pleacă! Nu mă face să te urăsc!!!”.

„Ești binevenit să mă urăști!”.

În timp ce râsul fățiș al lui Gu Yang a continuat, el a așteptat o ocazie să își strecoare mâinile spre tricoul lui Bai Luo Yin și să îl rupă. Apoi și-a mutat mâna mare spre partea laterală a taliei sale.

Bai Luo Yin a tresărit brusc și i-a dat o lovitură puternică în stomac lui Gu Yang.

Gu Yang a ridicat cele două degete: „Aceasta este a doua lovitură. Ești mereu atât de pasional încât mă simt puțin jenat”.

După ce aceste cuvinte au ajuns la final, și-a apăsat întregul corp pe corpul lui Bai Luo Yin. Ambele sale mâini s-au înfipt în părul lui Bai Luo Yin pentru a-i ține capul în jos. Asta a fost și pentru a înfige ferm acest corp zbuciumat în pat, el neavând loc nici măcar să se miște. Ochii fioroși și înfuriați ai lui Bai Luo Yin s-au blocat pe cei ai lui Gu Yang, care la rândul său i-a oferit un zâmbet frivol.

„Bai Luo Yin, Gu Hai și cu mine suntem în esență la fel. Doar că unul este un golan vulgar, în timp ce celălalt este unul mai rafinat. Tot ceea ce îți poate oferi Gu Hai, îți pot oferi și eu. Și nu numai atât, îți pot da tot ce nu-ți poate da el. În curând îți vei da seama că eu sunt mai potrivit pentru tine.”

„Mai degrabă l-aș asculta cum înjură decât să fiu nevoit să aud cuvintele tale plăcute.”

Gu Yang nu a fost câtuși de puțin tulburat de cuvintele sale, continuând să îl atace neîncetat pe Bai Luo Yin în încercarea de a sprage apărarea lui Bai Luo Yin.

„De fapt, când ai leșinat în camera mea în acea zi, am făcut deja ceea ce trebuia să-ți fac. Chiar nu este nevoie să mă tratezi ca pe un străin.”

Bai Luo Yin nu a dat niciun semn de slăbiciune chiar și după ce a auzit acele cuvinte acuzatoare: „Ești prea egocentric, nu exagera cu fantezia a ceea ce s-a întâmplat. O persoană ca mine poate că nu are prea mult talent, dar în comparație cu ceilalți am o ureche în plus. Nu contează dacă dorm sau sunt inconștient după ce am leșinat, dacă chiar și o muscă mi-ar ateriza pe braț, o voi detecta imediat.”

„Dacă așa stau lucrurile, atunci va trebui să fac mai multe și să vorbesc mai puțin.”

Apoi, sub privirea rece și atentă a lui Bai Luo Yin, Gu Yang și-a coborât treptat buzele. În timp ce corpul lui Bai Luo Yin se înțepenea și mai mult cu fiecare centimetru care le apropia buzele, sângele din corpul lui Gu Yang curgea haotic și se transforma în valuri de curent electric arzător care îl lăsau febril. În momentul în care buzele lui erau pe punctul de a le atinge pe cele ale lui Bai Luo Yin, s-a oprit brusc și ochii i s-au întunecat.

„Așa cum mă așteptam, îmi plac fețele frumoase până la urmă.”

Bai Luo Yin nu înțelege ce a vrut să spună.

O secundă mai târziu, Gu Yang l-a târât cu forța pe Bai Luo Yin în baie și i-a spălat părul fără permisiunea lui. În timp ce Bai Luo Yin se zbătea neîncetat, apa și bulele de la săpun îl stropeau pe Gu Yang. Pentru prima dată, Gu Yang a răcnit.

„Fii cuminte!”

Bai Luo Yin nu știe ce încerca să facă acest nenorocit.

După ce a terminat de spălat părul lui Bai Luo Yin, Gu Yang s-a târât din nou spre fața oglinzii. Cu ambele mâini lipite de părțile laterale ale capului lui Bai Luo Yin, s-a uitat meticulos în oglindă, apoi a luat o foarfecă care zăcea în apropiere.

„Nu mai pot suporta. Trebuie să te tund elegant astăzi.”

În timp ce sprâncenele i s-au încrețit ușor, Bai Luo Yin a simțit cum tot sângele din corpul său a curs înapoi brusc. Era dincolo de puterea lui de a discerne în mod corespunzător emoțiile care îl îmbiau în acest moment.

„Întreaga ta familie este nebună!”

Privind în oglindă, Gu Yang i-a oferit un zâmbet viclean: „Inițial, familia mea era normală. Dar, după ce te-am întâlnit pe tine, am înnebunit cu toții.”

„Știi măcar cum să tai părul?”

Gu Yang a manevrat cu îndemânare foarfeca, lăsând-o să danseze ușor în cercuri dintr-un loc în altul: „Când îmi propun ceva, nu contează dacă vreau sau nu vreau să fac, dacă pot sau nu pot să fac, ci mai degrabă dacă este remarcabil sau nu și competent sau nu.”

Acestea fiind spuse, i-a dat rapid o tăietură frezei  lui Bai Luo Yin. Cu această singură tăietură, Bai Luo Yin nu mai avea cum să dea înapoi acum. Dacă nu continua până când freza era gata, îi era teamă că îi va da coșmaruri lui Gu Hai odată ce o va vedea.

Gu Yang a înfășurat o bucată de pânză în jurul lui Bai Luo Yin și și-a început în mod oficial capodopera.

În mijlocul acțiunii, Bai Luo Yin a vorbit brusc: „Oportunitatea de a obține admiterea directă la o universitate, am dat-o deja altcuiva. Totuși, tot trebuie să îți mulțumesc”.

„De ce ai renunțat la ea?” a întrebat Gu Yang fără să intre în prea mult în amănunte.

„Nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a trece examenul. Și nici nu am suficientă calificare pentru asta. În plus, sunt încrezător în capacitatea mea de a trece examenele de admitere la universitate.”

Gu Yang a pufnit în nas apoi a râs: „Voi doi sunteți plini de integritate morală”

În timpul conversației, schița fundamentală a unei tunsori era deja pe jumătate finalizată. Urmărind cum se desfășurau tehnicile abile ale lui Gu Yang, Bai Luo Yin s-a întrebat în secret, cum a obținut Gu Yang acest tip de abilitate? Înainte, auzise că studenții chinezi care studiază într-o țară străină trebuiau să spele vase în restaurante pentru a-și câștiga existența. Era posibil ca Gu Yang să fi fost cândva frizer pentru a câștiga bani? ….. După ce s-a gândit o vreme, Bai Luo Yin a devenit somnoros din cauza cantității mari de alcool care încă îi curgea în sânge. La scurt timp, capul lui Bai Luo Yin a căzut brusc.

Gu Yang nu a avut de ales decât să tundă părul din jurul gâtului și a urechilor lui Bai Luo Yin. După ce a terminat, a ridicat ușor capul lui Bai Luo Yin, astfel încât să se poată apleca pe spate în scaun cu fața în sus în timp ce dormea. Când Gu Yang era pe punctul de a tunde șuvițele curgătoare ale lui Bai Luo Yin, i-a zărit fața adormită și și-a oprit brusc mișcările.

Până când Gu Hai s-a întors, tunsoarea lui Bai Luo Yin era deja terminată, iar Gu Yang era în mijlocul uscării părului său.

Văzând acest gest intim între ei, tot sângele care curgea prin Gu Hai și-a schimbat imediat cursul și s-a repezit în schimb spre creierul său. A intrat în casă cu pași mari și i-a smuls uscătorul de păr din mâna lui Gu Yang. La început, a vrut să urle de furie, dar, după ce a văzut fața lui Bai Luo Yin și cât de adânc dormea, s-a abținut cu greu.

După ce au ieșit din dormitor, Gu Hai l-a înfruntat pe Gu Yang și l-a lovit cu putere în piept.

„Ce naiba încerci să faci?”.

Fără nici măcar o tresărire de durere, fața întunecată a lui Gu Yang s-a întors spre Gu Hai: „Ce făceam? Spune-mi tu, ce făceam? Gu Hai, nu este nici prima, nici a doua oară. Trebuie să te trezești! Eu sunt fratele tău. Nu-mi pasă dacă te comporți ca un idiot sau dacă faci pe durul în fața altor oameni, dar nici să nu te gândești să încerci asta în fața mea! Dacă eu, Gu Yang, te-am înjunghiat o dată înainte, te pot înjunghia din nou a doua oară chiar acum!”

În scurt timp, dispoziția lui Gu Hai s-a răcit treptat. S-a așezat pe canapea, și-a aprins o țigară și a fumat-o cu o față inexpresivă.

După o vreme, Gu Yang a vorbit din nou: „Tatăl tău te-a căutat din nou?”.

„Da.”

„Pentru ce?”

„Ce altceva ar putea fi?” Fața lui Gu Hai s-a întunecat: „Din nou pentru înrolare.”

„Din moment ce și-a petrecut mai mult de jumătate din viață urcând în ierarhia armatei pentru a ajunge la rangul pe care îl are acum, cum să nu fie îngrijorat văzând că nu va avea un succesor?”.

Gu Hai a lăsat să iasă un oftat lung și relaxat. Tenul său s-a îmbunătățit puțin acum: „Hai să nu vorbim despre asta. Ce cauți aici?”

„Caut un document. Trebuie să îl folosesc pentru o înfățișare la tribunal mâine. Procesul este destul de plin de suspans și nu pare prea promițător. Trebuie să vii mâine. Chiar dacă pierd cazul, măcar voi avea un sprijin moral. Ne vedem mâine, la ora nouă, în fața tribunalului.”

După ce a terminat de vorbit, Gu Yang s-a schimbat din nou în hainele sale și a ieșit direct pe ușă.

***