ADDICTED-CAPITOLUL103

CAPITOLUL 103

Ambasadorul nerușinării

În miezul nopții, Gu Hai s-a trezit. Bai Luo Yin a adormit cu spatele îndreptat spre Gu Hai. A dormit foarte profund.

O noapte atât de liniștită ca asta, o noapte atât de rară ca asta, cum poate doar să doarmă? Ar fi o risipă…

Gu Hai și-a tras mâna de-a lungul spatelui neted al lui Bai Luo Yin până când a ajuns la umărul lui, apoi    i-a tras corpul lui Bai Luo Yin mai aproape de el, făcându-l să se așeze pe spate. A ciupit ceva, a apăsat pe altceva, apoi și-a folosit mâinile mari pentru a-l muta pe Bai Luo Yin, care stătea întins pe spate, pe lateral, cu fața spre el.

Un chip frumos care l-a făcut un obsedat.

Gu Hai i-a ciugulit buzele subțiri ale lui Bai Luo Yin.

Bai Luo Yin părea să fie oarecum conștient, a scos un geamăt mic o dată, apoi s-a întors cu spatele din nou către Gu Hai.

Gu Hai l-a tras de umăr pe Bai Luo Yin, întorcându-l din nou, cu insistență.

Bai Luo Yin este obișnuit să doarmă cu fața în partea dreaptă, în timp ce Gu Hai dormea pe partea stângă. Deci, când Gu Hai încăpățânat îl forţa pe Bai Luo Yin să doarmă cu fața spre el, Bai Luo Yin se simțea cu siguranță incomod. Între starea lui, pe jumătate adormit și pe jumătate treaz, Bai Luo Yin încerca întotdeauna să-și găsească poziția confortabilă pentru el, dar indiferent de ce făcea nu a putut să o găsească. Tocmai când își găsea o poziție comodă, o pereche de mâini mari i-o stricau brusc.

După ce s-a întors iar și iar, Bai Luo Yin s-a trezit în sfârșit.

„Ce faci?”

Gu Hai și-a sigilat buzele.

Bai Luo Yin era foarte somnoros, nu avea dispoziție pentru astfel de lucruri! L-a împins pe Gu Hai departe, și-a întors corpul și și-a continuat somnul.

Pe parcursul întregii nopți, Gu Hai l-a tratat pe Bai Luo Yin la fel ca pe o clătită, întorcându-l mereu. În cele din urmă, după ce a fost întors atât de mult timp, Bai Luo Yin s-a prăbușit. În miezul nopții, s-a certat cu Gu Hai. După un timp, deși spiritul lui era puternic, puterea lui, pe de altă parte, nu a fost pe măsura lui Gu Hai, așa că a fost capturat din nou de Gu Hai.

Cerul zorilor era încă întunecat, când Bai Luo Yin s-a trezit. Oricât ar fi vrut să doarmă, nu a mai putut. El a stat inert pe pat pentru o vreme, apoi și-a întors capul să se uite la Gu Hai, care dormea foarte profund. Desigur, a dormit vreodată prost? L-a învârtit de multe ori și totuși el era cel care a dormit bine.

Bai Luo Yin a regretat cu adevărat că i-a spus lui Gu Hai „fratele tău este mai frumos decât tine”.

Drept urmare, pentru întreaga noapte, Gu Hai l-a tot învârtit, schimbând trucuri pentru a rezolva lucrurile cu el.

De fiecare dată îl întreba, până la urmă cine e mai frumos. Dacă Bai Luo Yin îi răspundea că tot Gu Yang, Gu Hai îi prindea membrul lui Bai Luo Yin. Nu i-a dat drumul, dar nu a așteptat, doar l-a mângâiat. L-a mângâiat până când Bai Luo Yin nu a mai rezistat, apoi, în cele din urmă, a spus o propoziție: „Gu Hai e mai frumos”. Dar asta l-a stârnit pe Gu Hai chiar mai mult. După ce el a terminat, Gu Hai tot voia să continue pentru a doua oară și a treia oară.

Într-adevăr, bărbații, care devin geloși cu ușurință, nu pot fi provocați.

Bai Luo Yin și-a târât corpul obosit și adormit spre baie. A făcut pipi, s-a spălat pe față și s-a spălat pe dinți…

Apoi a văzut două căni identice, pentru clătirea gurii, dispuse deasupra raftului, cu fotografiile lor inscripționate pe ele. Habar n-avea când le-a făcut Gu Hai o poză. Nici nu avea idee când a găsit pe cineva care să-i facă așa ceva. Bai Luo Yin a luat una din căni, apoi s-a uitat la cană, cârcotind în tăcere, în inimă, „atât de copilăresc”. O ținea în mână și totuși se simțea oarecum reticent s-o folosească.

Prosoape de baie curate și îngrijite, seturi complete de produse de îngrijire a pielii, toate erau noi.

Se gândea, sunt gata să încep o nouă viață aici?

Bai Luo Yin nu și-a pregătit încă mentalul.

Gu Hai bâjbâi perna de lângă el din obișnuință; era goală.

S-a așezat pe pat, apoi a văzut silueta lui Bai Luo Yin care se mișca în interiorul băii.

Gu Hai a coborât și el din pat, apoi s-a strecurat în baie. A împărțit chiuveta cu Bai Luo Yin ca să-și spele fața și să-și clătească gura, apoi a aplicat o loțiune de curățare pe fața lui Bai Luo Yin, care era deja spălată. După aceea a făcut pipi, în timp ce îl întreba pe Bai Luo Yin dacă ar fi vrut să facă pipi împreună…

Bai Luo Yin admira cu adevărat energia lui Gu Hai, aseară s-au răscolit atât de mult, iar acum, când tocmai s-a trezit, era deja plin de energie și vigoare.

„Mă duc acasă.” Bai Luo Yin s-a așezat pe canapea încălțându-și pantofi.

Gu Hai se juca cu propriul telefon lângă el și a răspuns cu dezinvoltură: „Mai am câteva lucruri de făcut, doar du-te tu primul, voi veni să te caut la prânz.”

„Nu trebuie să vii să mă cauți, stai doar cu fratele tău. Nu se va întoarce în două zile?”

Gu Hai gemu: „Mi-aș dori foarte mult să se poată întoarce azi.”

Bai Luo Yin a terminat de încălțat pantofii și s-a așezat o vreme pe canapea. Se simțea foarte obosit. Îl durea trupul. Era ca și cum dacă ar fi închis ochii, ar fi putut adormi imediat. Dar, de fapt, nu a putut. S-a mișcat în lateral și și-a sprijinit întregul corp pe Gu Hai. Capul i se sprijinea pe umeri lui. L-a tratat pe Gu Hai că pe o pernă moale pe care să te sprijini.

„Așa somnoros…”

În acest moment, Gu Hai s-a simțit brusc foarte fericit.

Unele lucruri sunt prețioase pentru că sunt atât de greu de găsit.

În fiecare seară, Gu Hai doarme întotdeauna foarte ușor. Nu vrea să rateze niciun moment din clipele în care Bai Luo Yin îl îmbrățișează din proprie inițiativă. Chiar dacă el nu este conștient, Gu Hai tot se simte foarte mișcat. El așteaptă ziua când Bai Luo Yin și-ar putea deschide complet inima către el, spunându-i că amândoi sunt frați buni pe viață și, de asemenea, cel mai intim cuplu.

Chiar înainte să iasă din casă, Gu Hai îi aminti lui Bai Luo Yin, „Ia-ți telefonul mobil, dacă se întâmplă ceva, nu uita să mă suni.”

Bai Luo Yin dădu din cap.

„Și chiar dacă nu e nimic, mă poți suna”, mai adăugă Gu Hai.

Bai Luo Yin s-a întors, fața lui dădea pe-afară de fericire.

După ce a ieșit din lift, nu au trecut nici măcar două minute, că Bai Luo Yin a primit un mesaj text.

„Iubito, îmi este așa de dor de tine.”

Bai Luo Yin a răspuns cu răceală: „Destul, nu mă enerva.”

După ce a mers cu autobuzul, Bai Luo Yin a primit un alt mesaj text.

„5000 de yuani au fost virați în contul dvs.”

Bai Luo Yin aproape că și-a aruncat telefonul mobil afară, a transpirat rece, ce vrea să facă acest tip? De ce mi-a încărcat brusc contul cu atâția bani? Toți doar pentru numărul meu, chiar dacă ar fi să-i folosesc până la absolvirea liceului nu se vor epuiza!

Ajuns pe aleea casei sale, a văzut că doi vecini arătau cu degetul spre intrarea în casa lui.

„Cine este tipul acela?”

„Nu știu, aseară, când am ieșit să fac niște cumpărături, l-am văzut că a rămas acolo și nu s-a mișcat deloc.”

„Este un cerșetor?”

„Dacă e un cerșetor, ar fi trebuit să meargă la stația de metrou sau la platforma podului, de ce este aici?”

Când Bai Luo Yin a trecut pe lângă cei doi vecini, ei i-au zâmbit, apoi și-au luat coșul de cumpărături și au plecat.

Meng Jian Zhi purta tot aceleași haine ca și ieri și tot nu și-a șters noroiul și murdăria de pe haine. Tocmai se întinse pe pământ, și-a băgat mâinile în mâneci, partea superioară a corpului îi era acoperită de o jachetă căptușită de bumbac uzată, picioarele îi erau încovoiate, aspectul lui părea foarte jalnic.

„De ce stai întins în afara casei noastre?”

Meng Jian Zhi a deschis ochii încordat și i-a răspuns slab: „Pentru a-mi proteja fiul și soția.”

Proteja? Bai Luo Yin a râs în gând, a făcut un pas înainte și i-a dat o lovitură lui Meng Jian Zhi și a spus ferm: „Du-te doar unde vrei să protejezi, dar nu sta aici la noi acasă.”

Meng Jian Zhi s-a ridicat și s-a uitat la Bai Luo Yin.

„Crezi că nu știu că mi-ai ascuns fiul și soția? Omul acela de dinăuntru este tatăl tău? Nu are o aventură cu soția mea? Tatăl tău a fost cel care i-a dat restaurantul ăla de mic dejun soției mele?”

Tocmai când Bai Luo Yin era pe cale să-l lovească pe Meng Jian Zhi, el s-a retras imediat.

„Nu mă lovi, vreau sincer să mă pocăiesc de greșelile mele, am greșit cel mai mult soției și fiului meu. Te rog să le ceri să iasă, am ceva ce trebuie să le spun. Te implor.”

„Termină! Dispari!”

„Te implor, atunci nu trebuie să-i chemi să iasă. Dar te rog intră înăuntru și adu-mi ceva de mâncare. Nu am mai mâncat de ieri, dacă mi s-a întâmplat ceva pentru că mi-e prea foame, nu va trebui să mă aduci la spital?” Meng Jian Zhi a afișat o expresie amară.

„Cine te-ar aduce la spital? De ce dracu să te aduc la spital?”

Bai Luo Yin s-a simțit cu adevărat supărat în inima lui, dar a văzut aspectul jalnic al lui Meng Jian Zhi și nu l-a suportat. S-a îndreptat repede spre ușă. Fiindu-i teamă că Meng Jian Zhi ar profita de această șansă pentru a intra în casa lui, a încuiat imediat ușa pe interior. A intrat în bucătărie, apoi a găsit niște chifle aburite. Dintr-o privire a putut vedea că mătușa Zhou a fost cea care le-a făcut.

Bai Luo Yin nu era dispus să ofere o mâncare atât de delicioasă acelui bărbat bun de nimic.

Meng Jian Zhi înfulecă acele chifle aburite, expresia lui slabă devenind treptat mai bună.

Bai Luo Yin l-a privit în tăcere dintr-o parte pentru o vreme și nu s-a putut abține să nu spună: „Încă ai putere, nu? Încă nu ai ajuns la 40 de ani, dacă nu muncești nu vei putea mânca.”

„Într-un loc ca Beijing, o persoană ca mine, care nu are nicio pregătire și nicio relație, unde ar putea să se ducă să-și găsească de lucru? Cine vrea să mă angajeze?”

„Nu poți să faci niște munci grele? Măturarea străzii te va înfometa de moarte?”

„Munci grele?” Meng Jian Zhi a pufnit, și-a bătut brațele slabe, „Crezi că pot face asta?”

„Ești doar leneș!”

Meng Jian Zhi și-a îndepărtat firimiturile chiflei aburite de pe corp, și-a îndreptat corpul și a spus: „Sunt leneș? Doar că nu m-ai văzut când lucram din greu! Corpul meu este slab acum din cauza asta! Dar care a fost rezultatul? Mi-a fost foarte greu să câștig mulți bani și o femeie m-a urmat de bunăvoie, dar odată ce a auzit că am o soție, a fost dezamăgită și m-a părăsit! Spune tu, a cui a fost vina? A fost vina acelei curve Zhou Xiu Yun! Dacă nu ar fi fost ea, aș deveni așa astăzi?”

Cu cât vorbea mai mult, cu atât se simțea mai agitat. După ce a mâncat câteva chifle aburite, i-a revenit energia, așa că a strigat intenționat către curte: „Dacă nu ar fi fost ea, m-aș fi îmbolnăvi așa?”

„Viața ei este bună, și-a deschis un mic restaurant, a dus o viață confortabilă și m-a abandonat. Când am fost la restaurantul ei, mi-a aruncat o privire dezamăgită! Zhou Xiu Yun, ești o cățea rea! Ai soț și totuși îl mai seduci și pe soțul alteia! Vino afară!”

Acest strigăt i-a făcut pe toți vecinii să iasă. Toți cei care mergeau pe stradă s-au oprit brusc să-l privească.

Când Meng Jian Zhi a văzut o mulțime de oameni adunându-se în jurul lui, s-a așezat pe pământ, apoi a început să plângă, provocând o scenă.

„Vai! Nu mai pot trăi. Fiecare să judece cine are dreptate și cine greșește. Propria mea soție venea în fiecare noapte la ei acasă și dormea acolo! Nu m-au lăsat să intru înăuntru și, totuși, tot ei mă bat! Îmi este milă de fiul meu de șase ani! Nici măcar nu știa cine este adevăratul său tată! Eu sunt soțul, în fiecare zi am muncit din greu afară, dar când m-am întors acasă, soția mea se dusese la alt bărbat, ce pot să fac… Ce? Ce?…”

Toți din jurul lui au comentat unul după altul.

„Este Bai Han Qi?”

„Dacă nu este el, atunci cine altcineva! Cine mai e înăuntru, în afară de el?”

„Oh, cum poate el să facă așa ceva?”

„Da, văd că Lao Bai nu este genul ăsta de persoană!”

***