„The Throne” (2015), cu titlul coreean „Sado”, este o dramă istorică sud-coreeană regizată de Lee Joon-ik. Filmul se bazează pe un episod real și extrem de tragic din istoria dinastiei Joseon.
Povestea urmărește conflictul dintre regele Yeongjo, interpretat de Song Kang-ho, și fiul său, prințul moștenitor Sado, jucat de Yoo Ah-in. Regele este sever, obsedat de disciplină și de imaginea perfectă a viitorului conducător. Sado este sensibil, atras de artă și incapabil să corespundă permanent așteptărilor tatălui său. Neînțelegerile se transformă treptat într-o relație toxică, dominată de frică, umilință și resentimente.
Filmul începe aproape de deznodământ: prințul este închis, din ordinul tatălui său, într-un cufăr pentru orez. Apoi, prin flashbackuri, aflăm cum s-a ajuns la această pedeapsă. Evenimentul este istoric, deci nu reprezintă propriu-zis un spoiler: Sado a murit după opt zile petrecute în cufăr, fără apă și hrană.
Nu este un film despre războaie sau intrigi spectaculoase de palat, ci mai ales despre:
conflictul dintre tată și fiu;
presiunea exercitată asupra unui moștenitor;
autoritatea transformată în abuz;
boala psihică și izolarea;
felul în care regulile politice distrug o familie.
Song Kang-ho și Yoo Ah-in oferă interpretări foarte puternice. Regele nu este prezentat pur și simplu drept un monstru, iar Sado nu este idealizat: filmul încearcă să explice tragedia ambilor, fără să scuze cruzimea. Vizual este sobru și elegant, iar ritmul este lent, tensionat și apăsător.
Durează aproximativ 2 ore și 5 minute. A fost propunerea Coreei de Sud pentru Oscarul acordat filmului internațional, dar nu a ajuns printre nominalizările finale.
PRELUARE, hardsub: Noemi
Yoo Ah In joaca genial , un mare talent
Mulțumesc pentru film, dragă Noemi! La început, după descriere, mi-a fost teamă să mă uit la el. Dar curiozitatea a învins și bine a făcut. Grozav film. Ce văzusem până acum, filme despre el, Prințul Sado, era concentrat doar pe nebunia și crimele lui. Da, bolile psihice, oricare, sunt, cred eu, cele mai groaznice și mai greu de vindecat și suportat. Când mai sunt și declanșate de abuzuri din partea a exact celor care ar trebui să te protejeze sunt și mai greu de îndurat. Ce vremuri erau! Dar nici acum astea nu sunt înțelese, tratate cum trebuie, mari enigme există despre psihicul uman și societatea încă nu este total pregătită să înțeleagă bolile astea. La 265 de ani după!!! Cine a fost vinovat? El, tatăl, mentalitatea, poziția, societatea etc.? Tragic destin
Multumesc mult pentru traducere, postare. Ne bucuram de tot ce ne postati!
Si eu am tot ocolit filmul ca am citit de crime….saracul de el ce chinuit a fost.
Copii trebuiesc educati cu multa rabdare, iubire, intelegere.
Si actorul a fost bine ales.Imi place mult de Yoo Ahn-in, parca asa se numeste.
Va multumesc si mult bine va doresc!