CAPITOLUL 51
Împrumută-mi trupul tău ca să-mi încălzesc mâinile

Următoarele câteva zile au fost o binecuvântare deghizată pentru Gu Hai.

Ceasul vechi care i-a lovit piciorul nu numai că i-a făcut vânătăi puternice, ci i-a și rănit rotula. Gu Hai nu a putut să-și îndoaie genunchiul, așa că nici măcar nu a putut să meargă. Pentru a-i alina suferința, în numele întregii sale familii, Bai Luo Yin a fost forțat să-l aștepte pe Gu Hai, a trebuit să pedaleze pe bicicletă pentru el înainte și după școală, l-a adus să ia micul dejun, a trebuit să-l sprijine pe Gu Hai ori de câte ori mergea pe jos. Singurul lucru care mai lipsea era ca Bai Luo Yin să îl ajute pe Gu Hai să-și țină “treaba” când mergea la baie.

După ce piciorul lui Gu Hai a fost rănit, el a devenit și mai nerușinat. În fiecare seară a luat cina gratuit în casa lui Bai Luo Yin; după ce termina de mâncat, stătea fără rușine până când cerul se întuneca și apoi, pe motiv că nu se putea mișca liber, rămânea peste noapte acolo, maniera lui fiind la fel ca și șantajarea familiei Bai.

Mai mult, Bai Luo Yin a descoperit unul dintre obiceiurile proaste al lui Gu Hai.

Îi plăcea foarte mult să îmbrățișeze oamenii.

În fiecare noapte când dormeau și când Bai Luo Yin era năucit, simțea mereu un braț întinzându-se spre el, îmbrățișându-i întregul corp. Pentru că patul lui era îngust și nu prea avea loc de mișcare, Bai Luo Yin nu s-a supărat. Cu toate acestea, când mergeau împreună pe bicicletă, Gu Hai tot își păstra acest obicei prost, îmbrățișându-l pe Bai Luo Yin fără niciun motiv.

Bai Luo Yin a fost foarte iritat din cauza acestui lucru, spui că ești adult, dar de ce te prostești și îmbrățișezi alți oameni?

Așa că azi, înainte de a merge pe bicicletă, Bai Luo Yin a subliniat în mod special o propoziție.

“Îți spun, nu mă îmbrățișa!”

Gu Hai a văzut privirea lui Bai Luo Yin plină de înțeles, “De ce nu mă lași să te îmbrățișez?”

“De ce trebuie să întrebi așa ceva?!”

Bai Luo Yin a descoperit că Gu Hai întotdeauna îi face pe alții să-și piardă răbdarea și să ardă de furie, nouă din zece cuvinte spuse de el nu ar avea sens!

În sfârșit, Bai Luo Yin i-a răspuns doar prin două cuvinte.

“Este dezgustător!”

În trecut, dacă Gu Hai ar fi văzut doi tipi îmbrățișându-se, s-ar fi simțit și el incomod și enervat. Dar totul are o excepție și Bai Luo Yin este acea excepție. Nu este vorba că Gu Hai e îndrăgostit de talia lui Bai Luo Yin, ci, mai degrabă, este vorba de rezistența tăcută, stângăcia și timiditatea acestuia.

Prima jumătate a călătoriei a fost destul de liniștită, după ce au dat colțul Gu Hai și-a întins încă o dată mâna, doar că de data asta nu l-a îmbrățișat pe Bai Luo Yin, ci și-a băgat mâinile, în schimb, în geaca lui Bai Luo Yin.

Mâna lui a intrat direct în contact cu spatele neted al lui Bai Luo Yin.

Tot părul de pe corpul lui Bai Luo Yin, din cap până la picioare, s-a ridicat brusc. Era ca și cum scaunul lui avea un întrerupător electric sub el.

“Ce faci?”

În sfârșit Bai Luo Yin a mârâit furios către Gu Hai. Gu Hai și-a folosit palma pentru a-l freca pe spate pe Bai Luo Yin, apoi a urmat dosul mâinii. Puțin câte puțin, a frecat încet, de parcă ar fi vrut intenționat să înfrângă determinarea lui Bai Luo Yin.

“Îți împrumut căldura corpului pentru a-mi încălzi puțin mâinile!”

Bai Fața lui Luo Yin s-a umplut complet de furie, “Mâinile tale sunt chiar mai calde decât corpul meu, pentru cine te încălzești? Te voi mai suporta câteva zile, doar așteaptă până când picioarele ți se vor reface complet și o să vezi cum mă voi răzbuna pe tine! Nemernicule!”

…

“Gu Hai, te caută cineva afară.”

Gu Hai întoarse capul pentru a arunca o privire rapidă la Bai Luo Yin.

Bai Luo Yin și-a fluturat imediat mâna: “Nu te voi ajuta, cine vrea să te ajute, n-are decât s-o facă”.

Gu Hai a sărit pe un picior spre uşă şi, odată ieşit raza vizuală a lui Bai Luo Yin, a mers imediat normal, tălpile picioarelor lui fiind rapide ca vântul. A mers cu îndrăzneală şi curaj.

Când l-a văzut, s-a considerat norocos că Bai Luo Yin nu a venit cu el.

Sun, garda personală, l-a văzut pe Gu Hai și inima i s-a liniștit instantaneu, a zâmbit apoi a mers către Gu Hai, l-a bătut pe umăr și l-a tachinat: “Tânărul meu maestru, te-am găsit în sfârșit.”

Fața lui Gu Hai căzu imediat.

“Ce faci aici?”

“S-a întâmplat ceva, așa că trebuia să te găsesc. Hai să vorbim la mașină.”

O iritare profundă era vizibilă între sprâncenele lui Gu Hai.

“Dacă ai ceva de spus, atunci spune-o chiar aici. Nu am timp să vin cu tine.”

Garda personală Sun a stat supus în fața lui Gu Hai, “Problema este că cel care vrea să vorbească cu tine nu sunt eu!”

Venele albastre de pe fruntea lui Gu Hai s-au inflamat: “Atunci, poți să te întorci.”

După ce și-a terminat cuvintele, s-a răsucit imediat.

“Comandantul a spus că, dacă nu te pot aduce, nu mă pot întoarce.”

Pașii lui Gu Hai s-au oprit instantaneu, cu coada ochiului a zărit eroicul vehicul militar, în plus, garda personală Sun vorbea pe un ton birocratic, având mimica unui soldat. Când și-a îndreptat privirea în sus, fereastra de la etajul trei era deschisă, iar dacă Bai Luo Yin ar trebui să iasă din clasă, ar putea să-l vadă în acest colț.

“Să mergem”.

Gu Hai a intrat în mașină cu o expresie goală pe față.

***

Post Views: 123