CAPITOLUL 25
Forțându-te să te predai, pas cu pas!
Gu Hai a ieșit din ascensor încărcat de un aer de exasperare, în timp ce fiecare pas greoi răsuna spre Bai Luo Yin.
Dintr-o dată, drumul de acces plin de agitație, care era aglomerat de oameni care veneau și plecau, a devenit calm și liniștit. Într-o clipită, toți angajații care zăboveau în hol și-au găsit în sfârșit drumul spre casă în timp ce se împrăștiau în toate direcțiile.
Bai Luo Yin era în continuare sprijinit de partea din față a mașinii – figura lui frumoasă, elegantă și încrezătoare făcea imposibil ca trecătorii să nu-i arunce o privire în treacăt.
Odată ce Gu Hai s-a oprit în fața lui Bai Luo Yin, fețele lor erau aproape lipite una de cealaltă.
„Ce faci?” a întrebat Gu Hai.
Ca și cum ar fi fost a doua natură, mâna lui Bai Luo Yin s-a așezat automat pe umărul lui Gu Hai. „Nu fac nimic, doar caut un loc unde să mă odihnesc și să fumez o țigară, asta e tot.”
„Ce coincidență!” a spus Gu Hai, simulând un zâmbet în timp ce și-a ridicat sprâncenele și l-a scrutat cu bună știință pe Bai Luo Yin. „Înțeleg, se întâmplă să alegi din întâmplare acest loc pentru a te odihni în-fiecare-zi.”
„Sunt o mulțime de fete aici”, a replicat Bai Luo Yin cu un zâmbet arogant care îi trăgea de colțul buzelor în timp ce-și aprindea o țigară.
Gu Hai a smuls imediat țigara din gura lui Bai Luo Yin și a pus-o în propria gură, apoi s-a sprijinit de mașina de lângă el. În tot acest timp, ochii săi sumbri priveau enervați spre fața clădirii de birouri.
„Nu mai veni aici.” l-a avertizat Gu Hai, cu o voce severă și exigentă.
Bai Luo Yin îl asculta cu indiferență, „Acesta este un loc public, de ce nu pot să vin aici? În plus, nu e ca și cum aș fi venit să te caut. Din moment ce sunt singur în acest moment, vreau să împrumut energia bună de la prețioasa ta companie pentru a-mi găsi jumătatea mea sortită.”
Liniștea părea să preia controlul, dar sunetul mașinilor și al pașilor care treceau pe lângă ei încă se auzea – fumul care ieșea din gura lui Gu Hai purta o rafală de aer rece.
Îți cauți jumătatea ta sortită? Sunt chiar lângă tine și tu îndrăznești să mai cauți?
„Nu e nevoie să cauți. Niciuna dintre femeile din compania mea nu este potrivită pentru tine, ca să nu mai spun că fiecare dintre ele este mândră și arogantă. Cine s-ar îndrăgosti de o asemenea calamitate ca tine, care defilează mereu ostentativ prin oraș…”
După ce a vorbit timp de o jumătate de zi în propria sa lume, Gu Hai a observat în cele din urmă că Bai Luo Yin nu a reacționat la niciunul dintre cuvintele sale. S-a întors pentru a arunca o privire, însă a văzut că acest ticălos scosese de nicăieri un teanc de cărți de vizită – culmea, doar după o simplă privire , erau vreo 50 de cărți de vizită. Ba chiar a întors una câte una cărțile de vizită pentru a se uita peste informații, de parcă ar fi ales o domnișoară frumoasă dintre toate frumusețile expuse pentru el.[1] Să nu mai vorbim de expresia de satisfacție care îi călărea încântată chipul.
[1] 選秀女: Lit: Alege o doamnă grațioasă. În Dinastia Qing (1616 până în 1912), în fiecare an, împăratul selecta doamne grațioase cu vârsta cuprinsă între 12-15 ani pentru a fi concubinele sale sau pentru a fi desemnate concubine ale fiilor și nepoților împăratului.
Neputând să privească, Gu Hai a smuls acele cărți de vizită și le-a băgat pe toate în buzunar fără să mai spună nimic.
Între timp, Bai Luo Yin a încercat cu greu să nu-și dezvăluie zâmbetul în timp ce se holba la Gu Hai: „Gu-zong, ești zgârcit. Uite, tu ai deja toate aceste cărți în biroul tău, de ce a trebuit să mi le smulgi pe ale mele așa?”
„Le împrumut ca să văd câte dintre angajatele companiei mele au gusturi atât de proaste.”
Bai Luo Yin nu s-a înfuriat și nici nu a făcut vreo scenă, ci pur și simplu a scos țigara din gura lui Gu Hai în timp ce avea o expresie nedumerită.
„Hei, spune-mi, de ce este o urmă de acru în țigara de astăzi?”[2]
[2] „…de ce este o urmă de acru…?” – 酸味 suānwèi se referă la gelozie.
Un batalion de întuneric a năvălit în ochii lui Gu Hai. Aceștia au măturat spre Bai Luo Yin, dar expresia de pe fața sa exploda cu și mai multă strălucire cu fiecare minut care trecea.
După o clipă de tăcere, un râs slab a scăpat de pe buzele lui Bai Luo Yin și el a lovit ușa mașinii. „În regulă! Gu-zong, este deja târziu, e timpul să mănânc.”
Gu Hai s-a sfătuit în tăcere cu el însuși. Dacă ai tupeul să vii la mine acasă astăzi și te las să pleci, atunci nu sunt eu Gu!
Într-un final, în mod neașteptat, Bai Luo Yin nu s-a urcat înapoi în mașină, în schimb, s-a întors în cealaltă direcție și a început să se îndrepte spre Cha Canting, care era pe cealaltă parte a străzii.
Simțindu-se oarecum nedumerit, Gu Hai l-a întrebat din spate: „Unde te duci?”
„Hai să mâncăm acolo împreună!” Cuvintele și pașii lui Bai Luo Yin s-au oprit în fața intrării în Cha Canting.
Gu Hai i-a reamintit calm: „Nu este nimic acolo ce ți-ar plăcea să mănânci.”
Cu un zâmbet ascuns, Bai Luo Yin și-a întors capul. „Chiar dacă locuința ta are multe dintre mâncărurile care îmi plac, nu pot merge mereu acolo. Uite, am mâncat acolo doar câteva zile și acum trebuie să fiu atent la dispoziția ta doar pentru a parca în fața companiei tale. Și asta pentru că ți-am mâncat mâncarea.”[3]
[3] 吃人家嘴短 Lit: Mănâncă gura celuilalt scurt. Înseamnă că, dacă vei continua să mănânci mâncarea altora, în viitor, te vei simți jenat dacă vei dori să-i critici când va veni momentul. BLY vrea să spună că nu poate să meargă mereu să mănânce, ca lipitoarea, mâncarea lui GH, dacă ar face-o, cum ar putea să-l critice sau să-l certe dacă ar vrea mai târziu?
După ce aceste cuvinte au fost spuse, s-a întors și a intrat.
În timp ce privea ușa închizându-se, Gu Hai a strâns din dinți de furie.
Bai Luo Yin, chiar te pricepi să mă enervezi!!!
Dar chiar și cu acest gând, tot a intrat.
În timp ce Bai Luo Yin comanda mâncare, nu s-a putut abține să nu spună ceva când l-a văzut pe Gu Hai intrând: „Gu-zong, de ce ai intrat aici când știi să gătești atât de bine?”
Fără să se uite la el, Gu Hai a răspuns doar cu două cuvinte: „Mi-e lene!”
Bai Luo Yin a strigat cu voce tare: „Ospătar, adaugă o pereche de bețișoare.”
În timp ce aceste cuvinte filtrau aerul dintre ei, Gu Hai, în mod neașteptat, nu a împărțit masa cu Bai Luo Yin. În schimb, și-a găsit intenționat un loc la masa de lângă el.
Controlându-și mimica, Bai Luo Yin l-a înjurat mental.
Gu Hai, ești bun! Poți să continui să fii al naibii de încăpățânat cu mine! Așteaptă, mă voi întoarce la bază peste câteva zile. Până atunci, nu vei mai găsi pe nimeni pe care să te caci chiar dacă ai vrea.
Ospătarul s-a îndreptat spre Bai Luo Yin și i-a aruncat o privire, înainte de a-i arunca o privire lui Gu Hai, apoi l-a întrebat pe un mic ton ezitant: „Mai ai nevoie de încă o pereche de bețișoare?”
Cu o față rece și severă, Bai Luo Yin a spus câteva cuvinte: „Da, pune-o în fața mea.”
Drept urmare, perechea suplimentară de ustensile a stat, în tăcere, de cealaltă parte a mesei, creând o falsă impresie că cineva stătea acolo.
În cele din urmă, scena era a doi oameni care stăteau la două mese separate, fără să țină cont de cealaltă persoană, în timp ce mâncau în liniște singuri, fără ca niciunul dintre ei să spună vreun cuvânt celuilalt. După doar câteva îmbucături, Gu Hai nu mai putea suporta mâncarea de aici, dar, din moment ce se afla deja aici, trebuia să continue acest joc până la sfârșit. Altfel, ar părea că a urmărit pe cineva acolo.
„Mănâncă. Acest fel de mâncare este destul de bun.”
Dintr-o dată, vocea lui Bai Luo Yin a plutit din partea cealaltă, făcând ca bețișoarele din mâna lui Gu Hai să tremure foarte puțin înainte ca ochii lui să se îndrepte spre sursa sunetului.
Doar cu primă privire aruncată, Gu Hai a asistat la o scenă care i-a incitat vasele de sânge să explodeze.
Bai Luo Yin mânca singur și, deși nu era absolut nimeni așezat vizavi de el, a continuat să pună mâncare în castron. În timp ce alegea mâncarea, el chiar conversa cu bolul și vasele goale, arătând ca și cum ar fi fost o persoană cu probleme mentale.
„Am scos deja toate oasele de pește din această bucată. Nu ai făcut mereu asta pentru mine în trecut? Lasă-mă să o fac eu pentru tine astăzi. Nu-i așa că e delicioasă?… Chiar este delicioasă? Uite ce murdar ești, ai mâncare pe bărbie. Hai s-o ștergem repede…”
Câteva secunde mai târziu, o rafală de aer rece a năvălit în zona din jur. Doi clienți au ieșit, în timp ce privirile celor rămași s-au îndreptat toate spre Bai Luo Yin cu simpatie.
„Ahh, ce păcat, cum poate un tânăr atât de arătos să aibă o astfel de boală?”
„Așa este… trebuie să fi suferit ceva cu adevărat traumatizant.”
„Dacă mă întrebi pe mine, cel mai probabil este din cauză că cealaltă persoană a murit.”
Auzind aceste cuvinte, toată mâncarea din gura lui Gu Hai s-a blocat complet în gât – o senzație copleșitoare a preluat controlul asupra inimii sale, smulgându-i pofta de mâncare. Totuși, toate tipurile de sentimente au apărut în inima lui.
Dintr-o dată, Bai Luo Yin a mai dat drumul la câteva cuvinte incredibile. „Gu Hai, mâncarea pe care am ales-o pentru tine este delicioasă, nu-i așa?”
Fața întunecată a lui Gu Hai era pe cale să explodeze în orice moment.
Bai Luo Yin, du-te naibii! Ticălosule!!! Nu sunt încă mort!!!
Chiar și după ce Gu Hai l-a târât până la mașină, Bai Luo Yin a continuat să se joace după bunul său plac.
Apucându-l cu fermitate, Gu Hai l-a împins cu brutalitate pe Bai Luo Yin pe bancheta din spate a mașinii și a început să-și lucreze mâinile magice pe el – gâdilându-i talia fără nici măcar un pic de răgaz.
Bai Luo Yin s-a răsucit într-o parte și în alta în timp ce își cerea iertare. „Oprește-te, oprește-te… dacă nu o faci, o să vomit în orice moment.”
Când Gu Hai i-a dat drumul lui Bai Luo Yin, s-a așezat încet. După ce a reușit să-și recapete suflul, s-a întors să se uite la Gu Hai, doar pentru a-l vedea pe acesta privindu-l cu o pereche de ochi vigilenți și prohibitivi.
În câteva secunde, Bai Luo Yin nu s-a mai putut abține și a izbucnit din nou în râs.
Una dintre mâinile mari ale lui Gu Hai a sărit să apuce obrajii lui Bai Luo Yin, strângându-i până când gura lui a căpătat forma unui cioc de rață. Cu toate acestea, chiar și atunci, Bai Luo Yin a continuat să râdă cu buzele țuguiate și obrajii strânși până la punctul în care au apărut câteva riduri, făcându-l să pară deosebit de amuzant.
Furia pe care Gu Hai o simțea s-a transformat în fericire, de acolo, mâinile sale ca niște gheare au alergat spre zona dintre picioarele lui Bai Luo Yin, dar Bai Luo Yin s-a apărat rapid și și-a strâns cu fermitate picioarele.
Simțind buzele lui Gu Hai apropiindu-se de el, Bai Luo Yin și-a întors mai întâi capul, făcând ca sărutul viclean să aterizeze pe urechea lui. Corpul lui Bai Luo Yin a tremurat o secundă din cauza senzației blânde de pe pielea sa înainte de a se zbate din nou. Curând, unul dintre picioarele lui Gu Hai a apăsat ferm pe picioarele lui, imobilizându-l complet.
Apoi, după o tăcere aparent nesfârșită, buzele lor s-au strâns reciproc, permițând ca sărutul care zăcea în inima lor să vorbească într-un mod blând și reconfortant, cum nu pot fi niciodată cuvintele.
Buzele lor s-au întrepătruns una cu cealaltă și, pentru prima dată dintotdeauna, mințile lor au fost blocate în prezent. Grijile care mai persistau s-au evaporat precum zăpada la venirea verii, în timp ce un val imens le înghițea fiecare centimetru al trupurilor lor, topindu-le într-unul singur.
Farurile mașinilor care treceau se aprindeau și se stingeau pe întuneric, luminându-le fețele în timp ce ochii lor languroși se despărțeau ușor pentru a se privi unul pe celălalt – căldura radia în timp ce limbile lor moi călătoreau cu voință de-a lungul liniilor buzelor celuilalt. În acea tăcere, toate nevoile lor erau expuse, toate pasiunile lor și scânteile care izvorau din cuvinte nespuse existau doar între ei.
În acel moment, sentimentele pe care le nutreau erau puternice, de nezdruncinat și inseparabile. A fost până într-atât încât, chiar și după ce trecuse ceva timp, pasiunea și dorințele care le intoxicau inimile încă le străbăteau trupurile, cuprinzându-i, lăsându-i dependenți unul de celălalt în mod activ pentru foarte mult timp, nedorind să se împrăștie.
Sprâncenele lui Bai Luo Yin s-au blocat ușor: „Are gust de pastă de susan.”
Vârful limbii lui Gu Hai a trasat din nou, în mod răutăcios, cercuri de-a lungul buzelor lui Bai Luo Yin, înainte de a-i urma exemplul: „Are gust de creveți uscați.”
Fără să-și ia ochii unul de la celălalt, cele două arome de pe buzele lor s-au amestecat din nou. Blândețea și delicatețea care îi cuprinsese adineauri nu era decât o încălzire. Sentimentele lui Gu Hai s-au ridicat rapid la limită și au explodat în timp ce limba lui a intrat cu îndrăzneală, încărcată de nevoie, aproape apăsând în gâtul lui Bai Luo Yin. Nedorind să se lase copleșită, limba lui Bai Luo Yin a ripostat și a împins cu încăpățânare limba lui Gu Hai înapoi înainte de a începe să-i facă ravagii în gură. În timp ce respirațiile lor erau răvășite cu mai multă insistență, lăsând să se întrevadă dorința care ardea cu nerușinare, mâinile lui Gu Hai au început să se plimbe senzual de-a lungul corpului lui Bai Luo Yin. În momentul în care Bai Luo Yin a simțit o rafală de aer rece care s-a revărsat sub cămașa lui, o mână caldă, dar sfidătoare, a călcat brusc înăuntru.
Cu mare viteză, Bai Luo Yin a ținut mâna, în timp ce ochii săi expuneau o urmă de ironie.
„Gu-zong, nu poți să-ți dezvălui identitatea de gangster chiar în fața companiei.”
Gu Hai a strâns din dinți: „Gu-zong? Te provoc să spui Gu-zong din nou! O să-ți mușc limba!”
„De unde a apărut acest gangster?” a întrebat Bai Luo Yin, împrumutând mimica lui Gu Hai pentru a-l mustra.
Gu Hai a pufnit și a ciupit fără milă micuța talie a lui Bai Luo Yin. „Ești al naibii de rău!”
Cei doi s-au încăierat o vreme, dar gândindu-se că nu era spațiu suficient de mișcare, Gu Hai s-a oprit și și-a sprijinit bărbia pe umărul lui Bai Luo Yin. Și-a întors ușor capul într-o parte și a lăsat toată respirația sa fierbinte să îi vânture urechea arzătoare a lui Bai Luo Yin.
„Vino acasă cu mine.” Gu Hai a implorat cu blândețe în timp ce buzele lui îi atingeau pielea.
Auzind aceste cuvinte, Bai Luo Yin și-a înăsprit fața și și-a ținut în frâu limba înainte de a răspunde cu o manieră inflexibilă care nu-i distrugea integritatea. „Nu vin!”
Gu Hai s-a apropiat de urechea lui Bai Luo Yin și a întrebat încet. „De ce nu? Nu alergai mereu după mine deja de două zile? Acum, că am luat inițiativa de a te întreba, nu vrei să-mi faci această onoare?”
Bai Luo Yin a rămas pe poziții: „Un ofițer militar trebuie să își mențină în permanență caracterul integru.”
„Atunci, dacă îți cedez de bună voie, vei merge sau nu?” Gu Hai a continuat să otrăvească mintea celuilalt cu vocea sa irezistibilă.
Aruncându-i o privire rapidă, Bai Luo Yin a tăcut pentru o lungă perioadă de timp, dar chiar și așa, tot a răspuns cu aceleași trei cuvinte: „Nu voi veni!”
Un junghi de durere a pătruns în pieptul lui Gu Hai în timp ce acesta a strâns din dinți în mod mental și a bătut din picior, apoi a lăsat în sfârșit să izbucnească acele cuvinte dezavantajoase[4] pe care le ținuse închise.
[4] Cuvinte dezavantajoase – în capitolul anterior, Gu Hai a spus că nu voia să fie într-o poziție inferioară recunoscând ceea ce simte pentru BLY. Din moment ce BLY se pricepe atât de bine să îl stârnească pe GH, GH nu a avut de ales decât să recunoască, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să își coboare din nou statutul. Lol
„Îmi place de tine.”
Păstrându-și înfățișarea serioasă, Bai-shouzhang și-a dres pus și simplu vocea. „Atunci, hai să mergem la tine acasă și să bem niște apă!”
Gu Hai a chicotit în sinea lui.
Nu contează dacă voi suferi niște pierderi emoționale, le voi recupera pe toate în pat!
***
CAPITOLUL 26
Prins în mreje
Ușa a fost deschisă cu un șut puternic. Gu Hai s-a rotit și l-a împins cu ardoare pe Bai Luo Yin de perete, inundându-l cu nenumărate sărutări de pasiune nespusă. Simțind senzația buzelor aspre, dar blânde, care îl marcau, flăcări fierbinți au năvălit rapid și sălbatic în pieptul lui Bai Luo Yin, chiar dacă spatele său era lipit de suprafața rece ca gheața a peretelui. Mâinile lui Gu Hai se plimbau cu nerăbdare pe sub cămașa lui Bai Luo Yin, mângâindu-i și iubindu-i fiecare centimetru de piele, fără să se gândească să se smulgă din această senzație minunată sau unde ar trebui să se oprească.
Dintr-o dată, un ușor fior de teamă s-a scurs pe coloana vertebrală a lui Bai Luo Yin, făcându-l să devină rigid, când o explozie de sunet vesel s-a infiltrat din senin în spațiul dintre ei. Privirea i s-a mutat rapid doar pentru a-l vedea pe Gu Hai apăsând lejer întrerupătorul, oprind muzica dintr-o dată. Curios cum era, Bai Luo Yin s-a întors spre sursa sunetului și a fost imediat luat prin surprindere. Spre surprinderea sa, măgarul pe care i-l dăruise lui Gu Hai era cuibărit confortabil la pieptul său.
„De ce l-ai adus din nou acasă cu tine? Nu ai spus data trecută că a fost umilitor să îl lași în birou?” Bai Luo Yin a zâmbit, ironizându-l în mod deliberat pe Gu Hai.
Fără rușine, Gu Hai și-a ridicat una dintre sprâncene și a răspuns: „Nu pot trăi fără el acum.”
Auzind aceste cuvinte simple, dar înduioșătoare, Bai Luo Yin și-a reținut zâmbetul din colțurile buzelor: „Chiar îți place atât de mult?”
Gu Hai a mângâiat capul măgarului în timp ce murmura pentru sine: „Este foarte util.”
„Util?” Fața lui Bai Luo Yin s-a scurs cu perplexitate.
Gu Hai s-a așezat fericit pe canapea și a așezat cu dezinvoltură micul măgăruș cu capul în jos între picioarele sale. Apoi, a activat butonul de pornire, făcând ca capul măgărușului să se balanseze și să se miște în sus și în jos, în stânga și în dreapta. S-a frecat de zonă până când Gu Hai a gemut de plăcere!
Văzând acea înfățișare mizerabilă, Bai Luo Yin a fost complet subjugat de maniera obraznică a lui Gu Hai. El a strigat imediat cu furie: „Chiar îl folosești pentru asta?!”
Susținând privirea furioasă a lui Bai Luo Yin, Gu Hai s-a prefăcut că este prost: „Nu mi l-ai dat ca jucărie sexuală?”
„…tu!!!”
Observând rapid că Bai-shouzhang voia să folosească violența, Gu-zong s-a grăbit să-l oprească, vorbind în schimb cu politețe: „Nu, nu, nu, nu, nu am făcut-o. Nu te supăra, doar te tachinam. Nu mi-ar plăcea să-l las să facă un lucru atât de josnic. Sincer, îl tratez ca pe propriul meu fiu, îl îmbrățișez până adoarme în fiecare seară.”
Bai Luo Yin a smuls măgarul din mâna lui Gu Hai, apoi și-a coborât capul să se uite la el, doar pentru a descoperi că tot părul din vârful capului măgarului era aproape uzat.
„Aaahhh!!! …”
Bai Luo Yin l-a bătut pe Gu Hai și chiar profitase de șansa de a achita orice altă datorie. De data aceasta, Gu Hai nu a ripostat și a îndurat în schimb pumnii, deoarece toți cei care au aterizat pe el au fost doar pentru distracție. Știa cu certitudine că Bai Luo Yin nu are și nici nu va avea inima să-l lovească cu multă forță. După ce această presupusă pedeapsă a luat sfârșit, Gu Hai l-a îmbrățișat strâns pe Bai Luo Yin și și-a sprijinit capul în colțul gâtului său. I-a șoptit la ureche și l-a ademenit cu cuvinte inventate de viclenie și pasiune. „Să mergem să facem un duș împreună.”
Deși pete de luminițe străluceau timid în pupilele negre ale lui Bai Luo Yin, acesta a dat totuși din cap în semn de acord.
Baia avea două capete de duș, permițând fiecărei persoane să stea de o parte și de alta. În timp ce Gu Hai a început să se dezbrace, nevoia de a vorbi i-a izbucnit de pe buze. „Când făceam duș împreună atunci, întotdeauna am crezut că acest corp al tău este foarte potrivit pentru a purta o uniformă militară. Dacă într-o zi aș putea să ți-o trag în timp ce porți uniforma, m-aș simți atât de bine…”
Cuvintele sincere ale lui Gu Hai echivalau cu a căuta să se joace cu focul, în timp ce știa foarte bine care ar putea fi efectul scontat dacă ar fi fost așa. Cu toate acestea, chiar și așa, Bai Luo Yin nu a avut niciun gând aspru și, în schimb, a pufnit cu răceală înainte de a lansa câteva cuvinte, răspunzându-i fără nicio urmă de ezitare. „Așteaptă până când îmi voi îmbrăca uniforma, cel care va fi futut vei fi tu!”
Fără să spună un cuvânt, un zâmbet lipsit de griji și-a croit drum printre liniile perfect construite de pe buzele lui Gu Hai. Nu că ar fi disprețuit forța fizică a lui Bai Luo Yin, ci pur și simplu cunoștea abilitățile lui Bai Luo Yin în pat ca pe propria-i mână. Cu opt ani în urmă, când se mângâiau și se țineau intens în timpul actului sexual aproape în fiecare zi, nu simțise nicio urmă de îmbunătățire a abilităților sale. După ce a fost burlac timp de opt ani, dacă reușea să-l doboare cu adevărat, Gu Hai l-ar fi lăudat din toată inima.
Mâna lui Bai Luo Yin s-a oprit pe nasturele cămășii sale. În mod inconștient, i-a aruncat lui Gu Hai o privire cu coada ochiului, doar pentru a vedea că ticălosul era deja complet dezbrăcat în toată splendoarea lui și în prezent îl privea cu ochi feroce ca ai unui lup. Bai Luo Yin nu știa dacă umbrele trecutului erau prea adânc înrădăcinate, dar chiar și în timp ce se dezbrăca acum în fața lui Gu Hai, încă mai era o urmă de neliniște care se simțea în el – deși se convinsese întotdeauna că persoana de lângă el era și ea un om obișnuit.
Când toate hainele lui Bai Luo Yin au fost împrăștiate într-o parte, o minge de foc s-a aprins brusc în pieptul lui Gu Hai. A fost exact așa cum se așteptase și chiar a depășit orice așteptări.
Corpul lui Bai Luo Yin era perfecțiunea absolută.
Conturul mușchilor săi era neted și suplu, fără nici o urmă de grăsime în exces. Și, în comparație cu toți acei ani în urmă, corpul său era sculptat cu și mai multe curbe. Mai ales cei doi obraji ai fundului perfect cizelați, delicioși și impecabil de rotunzi cum erau, păreau să fie amplificați cu un gust și mai suculent după ce fuseseră curățați cu apă caldă…
Doar cu o simplă privire, Xiao Hai Zi a sărit mândru cu mult timp înainte în acțiune, plin de vigoare și rău intenționat. În tot acest timp, o imagine vie și colorată a primăverii și a activităților erotice îi juca în mod repetat în minte. Încercând să își controleze starea mentală, Gu Hai a mai aruncat o privire rapidă, apoi și-a mutat privirea în altă parte. A ajustat rapid temperatura apei la un nivel mai rece, pentru a se împiedica să se excite prea tare și, eventual, să pre-ejaculeze înainte de a începe măcar să-l mângâie și să-l guste pe Bai Luo Yin…
Incapabil să-și stăpânească propriile impulsuri, Bai Luo Yin a aruncat și el câteva priviri pe furiș, iar la vederea acelui lucru uriaș și plin de viață pe care nu-l mai văzuse de mult timp, a rămas imediat fără cuvinte și s-a apucat în schimb să discute în secret cu el însuși.
Ce naiba, în acești opt ani nu i-a crescut nimic altceva în afară de penis?
Chiar dacă avea aceste gânduri, era totuși invidios în secret pe el. Corpul lui Gu Hai era în mod natural mai mare decât al lui și, indiferent cât de mult sau cât timp se antrena, era totuși imposibil pentru el să obțină un corp la fel de robust și puternic ca al lui Gu Hai.
După ce au terminat dușul, Gu Hai l-a făcut pe Bai Luo Yin să se așeze pe canapeaua din dormitor și i-a permis să se uite la televizor, în timp ce el stătea în spatele lui, uscându-i părul. Aerul cald și mâna lui Gu Hai se frecau ușor de obrajii lui Bai Luo Yin și, deși ochii lui erau fixați pe ecranul televizorului, de fapt nu știa deloc ce program era difuzat.
„De obicei îți usuci părul după ce faci duș?” a întrebat Gu Hai în timp ce mângâia șuvițele ciufulite.
„Deloc.” Bai Luo Yin a răspuns sincer: „Îl șterg doar înainte de a dormi și oricum a doua zi dimineață este uscat.”
La aceste cuvinte dezinvolte, vocea lui Gu Hai a fost colorată de suferință și furie: „Știam naibii că vei păstra un astfel de comportament. Dacă nu-ți usuci părul înainte de a te culca, nu te doare capul?”
„Eu nu simt asta. Când e vânt, dau o tură și se usucă. Iarna, chiar uit să port o pălărie când ies afară și până mă întorc, capul meu ar fi plin de țurțuri de gheață. E atât de stupid. Hehe…”
„Încă mai poți să râzi?!!!” a replicat Gu Hai în timp ce întindea mâna pentru a-l ciupi de obraz pe Bai Luo Yin: „Nu-mi pasă cum erai înainte. Dar acum, trebuie să mă asculți. Trebuie să-ți usuci părul după ce l-ai spălat. Dacă sunt cu tine, ți-l voi usca eu, iar dacă nu sunt, trebuie să ți-l usuci singur.”
Sprâncenele lui Bai Luo Yin s-au blocat înainte de a contraataca nerăbdător: „Nu am un uscător de păr!”
„O să cumpăr unul și o să ți-l trimit.” Tonul lui Gu Hai a fost dur și inflexibil: „De asemenea, aruncă toate acele alimente nesănătoase din camera ta! De acum încolo, dacă sunt liber, îți voi aduce eu masa. Dacă sunt ocupat, voi pune pe altcineva să ți-o aducă!”
Bai Luo Yin a suspinat. „După atâția ani, de ce continui să fii cicălitor ca o femeie?”
„Doar cu tine!!!” Gu Hai a replicat ferm înainte de a răspunde calm cu o altă întrebare: „M-ai văzut vreodată așa cu altcineva?”
Bai Luo Yin nu a mai scos niciun cuvânt.
Mâna lui Gu Hai a apucat puternic ceafa lui Bai Luo Yin în timp ce vorbea cu o voce înfundată: „Nu glumesc cu tine. Nu-mi pasă câți oameni sunt sub comanda ta, dar când vine vorba de mine, trebuie să mă asculți. De acum încolo, voi inspecta frecvent dormitorul tău fără niciun avertisment prealabil. Dacă voi găsi vreodată obiecte interzise acolo, ar fi bine să îți dai jos pantalonii și să aștepți o bătaie!!!”
Fiind despărțiți timp de opt ani, Bai Luo Yin devenise și mai indecent și mai sfidător. Orice spunea Gu Hai, totul intra pe urechea stângă și ieșea direct pe cea dreaptă. Pur și simplu nu a luat-o deloc în serios.
După ce i-a uscat părul lui Bai Luo Yin, Gu Hai a decojit un grapefruit și i l-a dus la colțul buzelor. Bai Luo Yin a ezitat o clipă, dar cu toate acestea, a deschis gura și l-a mâncat. Totuși, chiar în momentul în care a mușcat din el, gustul acru aproape că l-a făcut să leșine. Acest lucru a fost agravat de faptul că tocmai se spălase pe dinți, ceea ce l-a lăsat destul de sensibil la gustul acru. În câteva secunde, spațiul dintre sprâncenele lui Bai Luo Yin s-a blocat în caracterul pentru cifra zece.
Între timp, Gu Hai s-a așezat obraznic într-o parte, bucurându-se de expresia contorsionată a lui Bai Luo Yin. Dar, odată ce Bai Luo Yin și-a dat seama că Gu Hai l-a înșelat în mod deliberat, s-a aruncat instantaneu asupra lui Gu Hai și a sigilat buzele amândurora strâns împreună și a contraatacat transferând tot gustul acru din gura sa în gura lui Gu Hai.
Pe măsură ce gustul acru dispărea treptat, acesta a fost înlocuit de un gust dulce și ispititor care le-a răvășit simțurile, trimițând o senzație puternică de căldură prin sistemul lor. Revelația și euforia se infiltrau în venele lor în timp ce se presau mai impenetrabil și mai aspru pe buzele celuilalt. Pe măsură ce gurile lor insistente se despărțeau pentru a accepta aerul și se prindeau din nou strâns, fiori sălbatici le escaladau nervii, provocând senzații de euforie pe care numai ei le cunoșteau. Sărutările lor se asemănau cu un formidabil război de gherilă, plin de sabotaje formidabile și de ambuscade neregulate încărcate de acțiuni de genul: „Tu urmărești, eu înșfac”. În mijlocul dorinței aspre și nesfârșite de a-și potoli setea, câmpul de luptă s-a mutat, pe nesimțite, pe pat…
Bai Luo Yin s-a sprijinit de căpătâiul patului. Unul dintre picioarele lui Gu Hai a apăsat pe corpul acestuia, prinzându-l în capcană pe acest dușman doritor, în timp ce limba sa a început să cutreiere fiecare colțișor al gâtului lui Bai Luo Yin. În momentul în care acest corp chinuit, care fusese mult timp neglijat, a suferit brusc un atac atât de necunoscut, o condiționare înnăscută s-a manifestat instantaneu sub forma unor fiori delicați care s-au repezit să acopere fiecare centimetru al pielii robuste a lui Bai Luo Yin, făcându-i pielea de găină. Și, pe măsură ce limba fierbinte a lui Gu Hai se rostogolea cu îndemânare, pielea de găină devenea tot mai distinctă, împingând mintea lui Bai Luo Yin până la limita nebuniei din cauza dulceții care persista cu fiecare ciupitură și lingere.
“Ahh…”
Când limba lui Gu Hai a invadat urechea lui Bai Luo Yin, iar degetele sale au ciupit micii năsturei de pe pieptul său arzător, Bai Luo Yin a scos un oftat insuportabil. Ochii săi ușor îngustați nu au putut ascunde marea de poftă care se consolase înăuntru.
Întregul corp al lui Gu Hai a plutit cu disperare deasupra lui Bai Luo Yin înainte de a-i apuca picioarele lungi și de a le depărta de o parte și de alta a taliei sale. Ca un vultur care se năpustește asupra prăzii sale, și-a coborât capul și a supt sfârcul stâng al lui Bai Luo Yin, mușcându-l ușor și frământându-l cu limba în mod repetat. Această senzație a străbătut fiecare nerv drogat din corpul lui Bai Luo Yin, vrăjindu-i spatele îndreptat să se arcuiască instantaneu în sus, făcând loc pentru ca mădularele lor tari ca piatra și tremurând să se frece unul de celălalt în mod intim. Și, în tot acest timp, întreaga încăpere era inundată de respirații haotice.
Gu Hai a îndurat cu greu intimitatea care i-a dus mintea în rai. Chiar dacă dorința de a pune în mișcare cu brutalitate arma încărcată îi îndemna controlul să se prăbușească, el și-a amintit că acesta era trupul la care a tânjit și pe care a visat să îl țină în brațe timp de opt ani lungi și dureroși. Trebuia să-l trateze ca pe o comoară pierdută de mult timp care a fost recuperată și să-l guste cu grijă… cu grijă, puțin câte puțin, ca să savureze frumusețea care îi lipsise în toți acești ani.
Pe măsură ce dorințele se prelungeau, Gu Hai și-a ridicat privirea doar pentru a surprinde privirea înflăcărată și pasională a lui Bai Luo Yin, cu o urmă de teamă, uitându-se direct în sufletul său. Fără să clipească, buzele sale răutăcioase nu s-au putut abține să nu-i țâșnească în glumă câteva cuvinte. „De ce te uiți așa la mine?”
Adevărul este că înțelegea totul pe deplin. Teritoriul care urma să fie invadat în curând era ceva ce el însuși antrenase personal până la perfecțiune. Atunci când se certau înainte, aceasta se dezvăluise fără cusur ca o mișcare ucigașă, exclusivă doar pentru zona sa erogenă. Odată atinsă, această persoană se topea instantaneu și se preda.
Gu Hai și-a ținut zâmbetele în frâu și, sub expresia nervoasă a lui Bai Luo Yin, limba i-a alunecat pe stomac – trimițând valuri de mici fulgere pe unde atingea. Vârful limbii sale era ca o pensulă delicată, făcută din cea mai prețioasă bijuterie, schițând și admirând conturul mușchilor săi înainte de a trasa urgent spre micimea taliei sale.
Incapabil să-și controleze corpul sălbatic și neascultător, talia lui Bai Luo Yin tremura necontenit înainte ca picioarele sale puternice să se prindă ferm de umerii puternici ai lui Gu Hai. Sub atacul și intenția tachinantă a acestei limbi neastâmpărate, pe fața sa înroșită a apărut o expresie distorsionată, dar plăcută, pe care nu și-o mai putea stăpâni. Și, ca și cum o vrajă puternică ar fi fost aruncată asupra lui, un șir de gemete adânci și satisfăcătoare i-a scăpat din colțurile gurii.
În timp ce sunetul dulce se încolăcea în urechea lui Gu Hai, acesta și-a ridicat capul și i-a oferit lui Bai Luo Yin un zâmbet răutăcios, de parcă și-ar fi bătut joc de el pentru că era neputincios sub limba lui iscusită.
Nefiind genul de persoană care să rateze o astfel de privire provocatoare, Bai Luo Yin l-a mușcat fără milă pe Gu Hai de gură, aproape dându-i sângele, apoi s-a întors rapid și l-a împins pe Gu Hai la pământ înainte de a-i ataca cu nerăbdare și sălbăticie corpul. Gu Hai avea dreptate. După toți acești ani, Bai Luo Yin nu a evoluat deloc. Singurul lucru care s-a schimbat era forța mâinilor sale, care au devenit mai puternice, așa că atunci când îl mângâia cu brutalitate pe Gu Hai, era chiar mai dureros decât înainte. Dacă el nu ar fi fost complet și fără speranță captivat, nebun și îndrăgostit de el, cu abilitățile sale jalnice din dormitor, ar fi fost cu adevărat capabil să facă pe cineva să se excite?
Cu toate acestea, în momentul în care Bai Luo Yin l-a apucat pe Xiao Hai Zi, Gu Hai și-a dat seama că se înșelase total. După ce a îndurat opt ani de autodisciplină, Bai Luo Yin a devenit un expert în masturbare. Mișcările iscusite ale mâinilor sale s-au jucat cu Xiao Hai Zi până când aceasta s-a întărit complet. Ca să nu mai spunem că acele mâini erau pline de bătături, iar cu o forță potrivită, Gu Hai a fost călărit de o plăcere carnală căreia nu-i putea rezista.
„Te simți bine?” a întrebat Bai Luo Yin, în timp ce colțul buzelor i s-a ridicat într-un zâmbet obraznic.
Mâna lui Gu Hai s-a strecurat în părul lui Bai Luo Yin în timp ce gâfâia puternic și l-a întrebat: „Probabil că te-ai masturbat pe furiș sub pătură în toți acești ani, nu-i așa?”
„Da…” Bai Luo Yin a recunoscut fără menajamente: „Am ajutat și alți oameni să o facă.”
Auzind aceste cuvinte, una dintre cele două mâini ale lui Gu Hai care pipăiau și frământau cu sârg fundul lui Bai Luo Yin s-a ridicat brusc în aer. Apoi, prinzându-l pe Bai Luo Yin complet neatent, a plesnit ferm unul dintre obrajii fundului său, provocând un sunet clar și melodios care a reverberat în toată camera. În doar câteva secunde, acea fesă a simțit furnicături și ace, apoi a amorțit.
El a răcnit imediat de furie: „Nenorocitule! Mă doare…”
Gu Hai l-a masat fericit: „Când paznicul te-a lovit fără milă cu bastonul acum câteva zile, nici măcar nu ai strigat de durere. Te-am pălmuit ușor doar o secundă și imediat te-ai plâns că te doare. Chiar te doare sau doar te porți ca un răsfățat cu mine?”
Un ton întunecat încă persista pe fața lui Bai Luo Yin: „Cum poate fi la fel?”
Gu Hai s-a uitat atent la Bai Luo Yin pentru o clipă și, neputându-se abține, a întrebat: „Yin Zi, spune-mi adevărul, ai fost vreodată cu altcineva în ultimii opt ani?”
„Am fost.”
Privirea lui Gu Hai s-a intensificat: „Cu cine?”
„Cu tine.”
***