Dragilor, server-ul NETU nu funcționează (Sursa 1), deoarece își măresc capacitatea serverului.

De asemenea, v-am mai spus: NU trimiteți niciun SMS la vreun număr și nu trimiteți coduri sau mesaje de genul:
„Trimite X la numărul Y”, „Ai câștigat iPhone”, „Ai câștigat premiul cutare” etc.

Acestea sunt doar reclame sau tentative fake. Nu este nimic adevărat.Sunt reclame de la servere

Închideți-le imediat — X din prima.

POVESTE DIN TOKYO (1953)

 

Tokyo Story”, regizat de Yasujirō Ozu și lansat în 1953, este o operă fundamentală a cinematografiei japoneze, care a fost aclamată la nivel internațional pentru rezonanța sa emoțională profundă și povestirea subtilă. Filmul explorează teme precum familia, conflictul dintre generații și trecerea timpului, prezentând o reflecție emoționantă asupra vieții moderne și a schimbărilor societale din Japonia postbelică.
Povestea urmărește un cuplu în vârstă, Shūkichi și Tomi Hirayama, care călătoresc din orașul lor natal rural la Tokyo pentru a-și vizita copiii. Totuși, vizita lor dezvăluie distanța emoțională și neglijența care s-au dezvoltat între ei și copiii lor adulți, care sunt preocupați de propriile vieți și responsabilități. Eforturile cuplului de a relaționa cu copiii lor evidențiază contrastul valorilor și priorităților diferitelor generații.
Regia magistrală a lui Ozu este caracterizată de simplitate și reținere. Ritmul filmului permite momente de liniște și reflecție, invitând spectatorii să contemple emoțiile personajelor. Utilizarea planurilor statice și a unghiurilor de filmare joase creează o atmosferă intimă, subliniind realitățile cotidiene ale vieții.
Interpretările, în special Chishū Ryū în rolul lui Shūkichi și Chieko Higashiyama în rolul lui Tomi, sunt profund emoționante. Portretul lor al îmbătrânirii și al dorinței de conectare rezonează universal, evocând empatie și înțelegere din partea publicului.
„Tokyo Story” este remarcabil pentru povestirea sa discretă, dar profundă. Filmul evită melodrama, optând în schimb pentru o descriere realistă a dinamicii familiale. Momentele liniștite de tristețe și acceptare sunt intercalate cu umor subtil, creând un peisaj emoțional echilibrat.
Cinematografia filmului și utilizarea spațiului contribuie la profunzimea sa tematică. Compoziția atentă a lui Ozu și atenția acordată detaliilor îmbunătățesc narațiunea, reflectând luptele interioare ale personajelor și schimbările societale care au loc în jurul lor.
La lansare, „Tokyo Story” a fost aclamat de critici, dar nu a fost un succes comercial. De-a lungul anilor, a fost reevaluat și este considerat în prezent unul dintre cele mai mari filme din istoria cinematografiei, fiind citat frecvent pentru influența sa asupra regizorilor și pentru explorarea unor teme universale.
În concluzie, „Tokyo Story” este o meditație emoționantă asupra familiei, îmbătrânirii și complexității relațiilor umane. Povestirea magistrală a lui Ozu și profunzimea emoțională a filmului fac din acesta un clasic atemporal care continuă să rezoneze cu publicul, oferind o perspectivă asupra experienței umane și a legăturilor durabile ale familiei.

Traducere, adaptare și editare QC: Noemi

Vizionare plăcută! 

 SURSA NETU –– SURSA VK –– SURSA OK

Cum ți s-a părut acest articol?

⚠️ Pentru a viziona pe sursele Ok și Vk: dacă nu funcționează
Aceste surse pot fi blocate pe serverele din România, de aceea este necesar să folosești un VPN.

✅ Cum instalezi VPN:
1️⃣ Deschizi Google Chrome
2️⃣ Cauți Urban VPN Chrome
3️⃣ Intri pe primul rezultat din Chrome Web Store
4️⃣ Apeși „Adăugați în Chrome”
5️⃣ Apeși „Adăugați extensia”

✅ După instalare:
🧩 În dreapta sus apare iconița puzzle
🌍 Alegi o țară (ex: SUA sau Italia)
🔗 Apeși Connect

🎬 Reîncarci episodul și poți viziona fără probleme.

4 thoughts on “POVESTE DIN TOKYO (1953)

  1. Felicitări pentru alegere și postare. Sunt deosebit de încântat să urmaresc din nou această bijuterie. Anul trecut am facut tur de forță prin Cluj la TIFF, în special pentru acest film. Am intrat pe blog ca să mă deconectez de cotidian și am primit un cadou, acest film.
    Mulțumiri, Noemi.

  2. Mă bucur că am putut vedea această mică operă de artă a cinematografiei japoneze! Mi-a evocat studenția la Facultatea de Film și Televiziune, când sălile de cinematecă, de la Cinema Eforie și Union erau arhipline cu studenți, în special, încât adeseori nu mai găseai locuri decât în picioare sau pe scările dintre scaune.
    Să mai postați filme de cinematecă, vă rog! Consider că este un mare câștig pentru blog! Mulțumiri!

  3. Multumesc pentru traducerea acestui minunat film care m-a transportat intr-o lume aflata la cativa ani dupa razboi, cu rani inca neinchise, suferinte nerostite. In final, vazand trenul in miscare, m-am gandit ce departe au ajuns japonezii in acesti ani, in toate domeniile.M-as bucura sa mai traduceti filme vechi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu poti copia continutul de pe aceasta pagina