CAPITOLUL 22 – DOUĂ FEȚE ALE FERESTREI

 

Seara, când și-a terminat treaba, Xia Yao a adus acasă un insecticid.

A curățat cu grijă peretele de afară care era plin de supă de pește împuțită, apoi l-a stropit cu insecticid. Dar chiar și atunci când pulveriza, mișcările sale erau ca ale unui copil care a ieșit să fure din borcanul de prăjituri al mamei sale, încercând să evite să fie prins. Aruncarea gunoiului era ca o nimica toată, în timp ce era extrem de greu când trebuia să curețe mizeria. Xia Yao a fost ocupat până peste cap cu munca pentru o vreme.

Abia la ora 21:00 Xia Yao a terminat în sfârșit să se ocupe de câmpul de luptă al gropii de gunoi din fața ferestrei sale.

Și-a șters sudoarea de pe sprâncene în timp ce bombănea în tăcere.

Să arunci, apoi să cureți din nou, să aduci țânțarii înăuntru, apoi să-i alungi, nu asta se numește a avea prea mult timp liber încât să înnebunești? Xia Yao a contemplat: de ce nu i-a spus direct lui Yuan Zong și nu l-a alungat?

După aceea, a descoperit un motiv care a fost acceptat cu reticență.

Yuan Zong a aparținut cândva forțelor speciale, era un om cu o mentalitate deosebită și o voință consecventă. Acest gen de oameni nu pot fi alungați. Pe de altă parte, pe Xia Yao nu îl costa mai nimic să angajeze o gardă de corp bine calificată ca Yuan Zong. Acest tip de oportunitate nu o poți găsi pe stradă.

Se pare că oboseala a fost cea care l-a făcut pe Xia Yao să leșine de îndată ce s-a întins pe pat; uitând chiar să stingă lumina și să tragă draperiile.

Când Yuan Zong s-a întors, mirosul de insecticid nu dispăruse încă; în timp ce vântul nopții trecea pe lângă el, purta cu el mirosul unic. Yuan Zong aproape că își putea imagina fața reticentă a lui Xia Yao atunci când pulveriza pesticidul.

Yuan Zong s-a uitat prin fereastra din dormitor, văzându-l pe Xia Yao întins pe burtă, expunând un spate gol erotic. Pielea lui era netedă și fermă. O linie sexy îi contura curbele care ducea direct în sus, spre crăpătura seducătoare a fundului. Acel fund rotunjit nu era deloc ușuratic, ci deținea o aură extrem de virilă.

Yuan Zong și-a lins buzele, dar nu a putut rezista în fața acelui val de căldură.

Acest tip de poziție de dormit arăta deosebit de frumos, dar foarte inconfortabil. Dacă Xia Yao își întorcea capul și dormea așa, nu numai că îi va afecta inima, dar va fi ușor să aibă dureri de gât.

Într-adevăr, atunci când o persoană se află într-un somn profund, se va întoarce adesea când va auzi o tuse sau un zgomot afară. Astfel, Yuan Zong a fluierat și imediat a avut ca rezultat faptul că Xia Yao s-a întors leneș; s-a oprit odată ce spatele său a fost îndreptat spre Yuan Zong.

Cum vântul era un pic răcoros, Yuan Zang a fluierat din nou. De data aceasta, Xia Yao a tras pătura în sus, involuntar și frustrat.

„Atât de ascultător.”

După ce a spus aceste cuvinte, Yuan Zong s-a întors și a continuat să adopte poziția sa fermă lângă fereastră.

  • • •

Trei zile succesive mai târziu, Yuan Zong a alergat înainte și înapoi între aceste două locuri, oferindu-se voluntar pentru serviciul de gardă la miezul nopții și plecând în zorii zilei.

La început, Xia Yao a presupus că Yuan Zong pur și simplu nu putea sta locului sub fluxul de dificultăți; câteva zile erau acceptabile, dar imposibil pentru o lună întreagă. În ceea ce-l privea, acel curs de pregătire specializată a lui Yuan Zong a avut loc timp de două săptămâni. Chiar dacă era făcut din oțel, nimeni nu putea suporta o asemenea presiune constantă.

Din nefericire, Xia Yao a întâlnit literalmente o persoană unică. Era indisciplinat, cu pielea groasă, construit din oțel, indiferent de orice furtună.

Dacă vremea ar fi fost perfectă, Xia Yao ar fi lăsat-o așa, dar afară era haotic, vântul continua să urle cu putere, sticlele și conservele au fost toate aruncate în diverse direcții, creând sunete de clack clack. Acestea erau, fără îndoială, semnele unei furtuni masive care se apropia.

Xia Yao s-a rostogolit în pat… apoi s-a ridicat brusc, făcând pași repezi spre balcon.

„Pleacă.”

Dimpotrivă, Yuan Zong era neclintit ca o stâncă, nici măcar nu-și întorsese capul.

„Se întețește vântul! Nu vezi asta?”

Am acceptat o mulțime de misiuni dificile, depășind condiții meteorologice severe; acest vânt „blând” nu este nimic pentru mine.

Xia Yao a avut brusc un sentiment de enervare, izbind imediat fereastra.

Nu e treaba mea dacă pleci sau nu. Meriți asta!

Abia când a explodat un fulger afară, Xia Yao a putut vedea în haloul de lumină fața stoică a lui Yuan Zong.

Acesta s-a repezit din nou la fereastră.

„Chiar vrei să mori electrocutat, nu-i așa?”

Yuan Zong era încă nepăsător.

Xia Yao nu a mai putut suporta, așa că a scos o umbrelă din dulap și a aruncat-o spre Yuan Zong.

Tot ce era nevoie pentru ca inima lui Yuan Zong să se încălzească a fost această acțiune dură.

 536 total views,  1 views today