PIERSICUL (2012)
„Unii oameni îi consideră monștri. Pentru că au un aspect diferit în comparație cu ceilalți, instantaneu se transformă într-o ființă monstruoasă. […] Probabil pentru că aspectul lor arată cine suntem noi în realitate..”, este laitmotivul prin care filmul sud-coreean „The Peach Tree” arată că etichetările sociale nu sunt, altceva, decât rezultatul percepției noastre subiective.
Choi Dong Hyeon și Choi Sang Hyeon sunt doi gemeni siamezi, cu două capete, care împart un singur corp. Întrucât capetele lor sunt lipite spate în spate, ei nu se pot vedea niciodată.
Îndemnați să nu părăsească casa părintească, ca să nu se expună public, Dong și Sang își trăiesc viața după un set strict de reguli. Ei învață cum să se înțeleagă unul cu altul și exersează cum să gândească și să simtă ca o singură persoană.
Totodată, tânjesc după vorba, mângâierea și dragostea celei mai dragi și mai scumpe ființe de pe acest pământ – mama.
Însă sunt renegați cu asprime de propria mamă (deoarece îi considera niște monștri), trăind sub aripa ocrotitoare a tatălui, care își asumă responsabilitatea creșterii și educării.
Cu inima sfâșiată de durere, tatăl trebuie să ia o decizie dificilă, pe care o tot amână, operația. Dar aceasta înseamnă că, unul din cei doi gemeni siamezi să fie „sacrificat”, pentru ca celălalt să ducă o viață normală. (By George)
„Unii oameni îi consideră monștri. Pentru că au un aspect diferit în comparație cu ceilalți, instantaneu se transformă într-o ființă monstruoasă. […] Probabil pentru că aspectul lor arată cine suntem noi în realitate..”, este laitmotivul prin care filmul sud-coreean „The Peach Tree” arată că etichetările sociale nu sunt, altceva, decât rezultatul percepției noastre subiective.
Choi Dong Hyeon și Choi Sang Hyeon sunt doi gemeni siamezi, cu două capete, care împart un singur corp. Întrucât capetele lor sunt lipite spate în spate, ei nu se pot vedea niciodată.
Îndemnați să nu părăsească casa părintească, ca să nu se expună public, Dong și Sang își trăiesc viața după un set strict de reguli. Ei învață cum să se înțeleagă unul cu altul și exersează cum să gândească și să simtă ca o singură persoană.
Totodată, tânjesc după vorba, mângâierea și dragostea celei mai dragi și mai scumpe ființe de pe acest pământ – mama.
Însă sunt renegați cu asprime de propria mamă (deoarece îi considera niște monștri), trăind sub aripa ocrotitoare a tatălui, care își asumă responsabilitatea creșterii și educării.
Cu inima sfâșiată de durere, tatăl trebuie să ia o decizie dificilă, pe care o tot amână, operația. Dar aceasta înseamnă că, unul din cei doi gemeni siamezi să fie „sacrificat”, pentru ca celălalt să ducă o viață normală.
Prea trist,prea dureros :(((( Cred ca parintii ar trebui ca sa ia astfel de decizii f importante si extrem de dureroase inca din pruncia copiilor !Mai tarziu….este cu mult mai greu pentru ei parintii dar si pt acei copii